GUSTUL PENTRU LUCRURILE SIMPLE

Într-o grupă de micuți de cinci ani venea la rând să fie studiată, ca unitate didactică, „Toamna”. Au adus fructe specifice anotimpului: struguri, nuci, castane… După ce i-a invitat pe copii să le analizeze îndeaproape, educatoarea le-a spus:

– Acum le vom mânca.

Unul dintre micuți replică:

– Doamnă, dar în clasă nu se poate mânca.

– Nu – răspunse educatoarea -, însă întrucât astăzi am învățat despre aceste fructe, acum le veți mânca pentru a vedea ce gust au.

Copilul începu să mănânce și, în scurt timp, întrebă:

– Doamnă, dar când o să învățăm despre omleta cu cartofi prăjiți?

Am pierdut gustul pentru lucrurile simple, banale, obișnuite. Avem nevoie de scuturătura extraordinarului și stridentului pentru a ne da seama că trăim. Și, întrucât extraordinarul se întâmplă de prea puține ori, nu savurăm, nici nu prețuim viața.

Trebuie să redescoperim valoarea cotidianului și a măruntului: a surâsului, a bucuriei celui care se află alături, a muncii făcute cu drag…

Să învățăm să vedem frumusețea florii, să ascultăm muzica tăcerii, să savurăm aventura de a citi…

Ne lipsește cultivarea disciplinei de studiu „a trai”.