HAINE PUȚINE

O fetiță de șase sau șapte ani intră, împreună cu mama sa, într-un magazin. Se uită fix la o angajată care era mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată și, cu o nevinovăție de copil, o întreabă:

– Tu mai ai și acum haine de când erai mică?

Una sunt „hainele bune”, care ar trebui să fie astfel ca să poată dura mult, și alta, total diferit, „hainele puține”.

Niciun animal nu se îmbracă, niciunul nu pune pe corpul său ceva străin sieși. Numai omul a inventat îmbrăcămintea.

Nu ar fi acesta un fel de a sublinia faptul că în el există ceva mai mult decât trupul? Dacă cineva ar crede că are numai trup – ca oricare alt animal -, nu ar avea motiv să-l acopere.

„Decopertarea” este o manifestare tacită de animalitate.