HARUL DIVIN ȘI NATURA UMANĂ
Botezul lui Ioan, de unde era?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,23-27
După ce a venit Isus în templu, în timp ce învăţa, s-au apropiat de el arhiereii şi bătrânii poporului şi i-au spus: “Cu ce autoritate faci acestea şi cine ţi-a dat această autoritate?” 24 Dar Isus, răspunzând, le-a zis: “Vă voi întreba şi eu un lucru. Dacă îmi veţi răspunde, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac acestea. 25 Botezul lui Ioan de unde era: din cer sau de la oameni?” Dar ei discutau între ei: “Dacă spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu aţi crezut în el?» 26 Iar dacă spunem: «De la oameni», ne temem de popor, pentru că toţi îl consideră pe Ioan ca profet”. 27 Şi i-au răspuns lui Isus: “Nu ştim”. Atunci, el le-a zis: “Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea”.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, deschide-mi inima și mintea față de Cuvântul tău din Scriptură și fă-mă să te urmez mai îndeaproape.
Privirea lucrurilor dintr-o perspectivă pur umană
„Botezul lui Ioan de unde era: din cer sau de la oameni?”.
Arhiereii și bătrânii poporului nu erau dispuși să recunoască misiunea lui Ioan ca fiind de inspirație divină. Și noi suntem adesea tentați să trecem cu vederea influența lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi. În mod frecvent, vedem atât provocările, cât și soluțiile la situațiile din viața noastră numai din punct de vedere practic. De exemplu, am putea da vina pentru pierderea unui loc de muncă pe situația economică sau pe politicile firmei și am putea începe imediat să căutăm pe internet noi oportunități de angajare. Nimic din toate aceste acțiuni nu sunt rele, în sine, dar care ar trebui să fie totuși reacția imediată a unui creștin? Ar trebui, mai degrabă, să-l întrebăm mai întâi pe Domnul nostru: „Ce vrei să fac acum? Ce vrei să-mi dezvălui?”.
Harul se dezvoltă pe fundamentul naturii noastre umane
Creștinismul nu plasează în antiteză natura și harul. Dumnezeu este atât izvorul darurilor noastre naturale, cât și a celor supranaturale. Prin urmare, în principiu, darurile lui Dumnezeu nu pot fi în competiție unele cu celelalte. Dacă sunt, aceasta reprezintă o consecință a neînțelegerii noastre sau, pur și simplu, se întâmplă cauza naturii noastre decăzute care intervine. Natura și harul sunt menite să funcționeze împreună. Cu cât dispunem de mai multe virtuți umane, cum ar fi sinceritatea și perseverența, cu atât mai multe roade bune va produce harul în viața noastră. Această legătură dintre har și natură este similară relației dintre credință și fapte; una se bazează pe cealaltă. Noi răspundem prin faptele noastre darului credinței.
Mă rog pentru harul de a avea o virtute puternică și, astfel, să dau mai mare slavă lui Dumnezeu prin faptele mele.
Trebuie să fim receptivi pentru a primi harul
Arhiereii și bătrânii poporului erau mai preocupați să îl prindă în capcană pe Isus decât să afle adevărul. Lipsa lor de deschidere a fost motivul pentru care Isus nu a răspuns direct întrebării lor. El, practic, i-a întrebat: „Sunteți dispuși să recunoașteți voința lui Dumnezeu în activitatea mea și a lui Ioan?”. Deoarece au fost evazivi, Isus le-a răspuns în același mod.
Dumnezeu vrea să îmi ofere harul său, dar nu mi-l va impune cu forța. Pentru a primi harul, trebuie mai întâi să doresc să îl primesc.
Doamne Isuse Cristoase, îți mulțumesc pentru toate darurile pe care mi le-ai oferit, atât cele naturale, cât și cele supranaturale. Ajută-mă să cresc în virtuți omenești și fă ca aceste virtuți să mă pregătească pentru a primi harul tău și pentru a împlini voința ta. Fă-mă să cresc tot mai mult în credință adevărată pentru a deveni acea persoană care sunt menit să fiu și astfel să pot oglindi mai bine, în mine, chipul Tău, celor din jurul meu.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi fi atent la orice situație întrebând mai întâi: „Ce vrei să îmi arăți? Ce ai vrea să fac?”.
Urmăriți și: