HOȚUL DE MERE

Era de copil – după cum spune el însuși – „un mic drăcușor”, un adevărat coșmar pentru părinții săi. În loc să meargă la ore, se ocupa de „alte afaceri”.

Odată, tatăl său, care era polițist, i-a surprins pe el și pe câțiva prieteni de-ai lui furând mere în timpul în care ar fi trebuit săfie la ore. 

„Când m-a văzut, de departe a strigat: «Stai!»          

Tovarășii mei au început să alerge care încotro, dispărând ca fulgerul. Am rămas singur, parcă lipit de pământ, fără a mai putea face vreun pas. Tatăl meu s-a apropiat, nu m-a certat, nici nu mi-a tras vreo palmă. Singurul lucru pe care l-a făcut a fost să mă apuce puternic de braț și să mă ducă până în sat, fără a spune nici măcar un cuvânt.

Înainte de a intra în casă, m-a dus la biserică. S-a dus direct la altarul Maicii Domnului și s-a pus în genunchi. Eu, aproape fără să-mi dau seama de ceea ce făceam, am îngenuncheat lângă dânsul.

Atunci, tatăl meu, cu devoțiune și privind la statuia Maicii Domnului, a spus:

– Preasfântă Fecioară, Măicuța mea! Tu știi foarte bine tot ceea ce am făcut pentru a-l educa pe acest fiu nesimțit. Acum nu mai știu ce să fac… Ți-l las în mâinile tale… Fă cu el ceea ce vrei tu.

S-a ridicat și a plecat.

Am privit la preasfânta Fecioară. Acolo mi-am propus și i-am cerut ajutorul pentru a mă schimba”.

Astăzi, „micul hoț de mere” este unul dintre cei mai îndrăgiți episcopi din Canada.

La câțiva ani după cele întâmplate, atunci când i-a spus tatălui său că ar vrea să meargă misionar, acesta, suspinând, a exclamat:

– Nu m-am gândit că Preasfânta Fecioară chiar va lua în serios cuvintele mele.

Ce întărire extraordinară pentru părinți în munca lor de educatori! Și ce stimulent pentru copiii lor, dacă știu să le sădească în inimi dragostea față de Maria!

Păcat că se întrebuințează atât de puțin o bogăție atât de mare!