EVANGHELIA
Trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,51-58
În acel timp, Isus le-a zis iudeilor: “Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”. 52 Atunci iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: “Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?” 53 Dar Isus le-a zis: “Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi. 54 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 55 Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. 56 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. 57 Aşa cum m-a trimis Tatăl, care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine. 58 Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci”.

Cuvântul Domnului

Bunătatea ta, Doamne, mă învăluie așa cum atmosfera înconjoară pământul. Fidelitatea ta este precum munții acoperiți de zăpadă – fermă, constantă și de încredere. Înțelepciunea ta este precum oceanul, mereu în mișcare, vast și inepuizabil. Tu ești Dumnezeul meu, Tatăl meu, Mântuitorul meu. Tu ești refugiul meu, fortăreața mea, adăpostul meu. Vin astăzi la tine ca să-mi umplu inima cu harul tău și să te preamăresc. Binecuvântat fie numele tău, Doamne, în vecii vecilor.

Pâine din ceruri

De șapte ori în fragmentul evanghelic de astăzi, Isus ne spune că a mânca Trupul său și a bea Sângele său este calea spre viața veșnică. Ce lucru ciudat să afirmi asta! Atât de ciudat încât în următoarele versete ale acestui pasaj evanghelic, Sfântul Ioan explică cum mulți dintre adepții lui Isus l-au abandonat în acea zi. Poate că au crezut că aceasta era o nebunie. Și totuși, într-un anumit sens, ei ar fi trebuit să înțeleagă. Pe tot parcursul Vechiului Testament, Dumnezeu își pregătise poporul pentru darul Euharistiei, sacramentul adevăratei prezențe a lui Cristos, hrana îngerilor – așa cum amintește Secvența de astăzi – care ne este oferită ca hrană pentru călătoria noastră către veșnicie. Gândiți-vă la aceasta. De atâtea ori în Vechiul Testament, mâncarea ocupă un loc central în poveste. Chiar la început, Adam și Eva au comis păcatul originar mâncând fructul interzis. Apoi, când Dumnezeu și-a salvat poporul din sclavia Egiptului, i-a instruit să celebreze o masă rituală în care să mănânce mielul pascal. În timp ce călătoreau prin pustiu, i-a hrănit cu mană din cer – o hrană miraculoasă care i-a menținut în călătoria lor spre țara promisă. Aceste referințe biblice – și am putea menționa mai multe – arată că împărtășirea cu Cristos în Euharistie a făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru noi încă de la început. Ca ființe umane care suntem o unitate tainică între trup și suflet, iar drumul nostru spre mântuire include această unire sacramentală cu Dumnezeu prin consumarea Euharistiei. De șapte ori, Isus subliniază acest adevăr în Evanghelia de astăzi. Șapte este un număr simbol al plenitudinii.

Cât de mult pun eu accentul pe Euharistie în viața mea? Cât de mult prețuiesc împărtășania pe care o primesc la Liturghie? Sunt pe aceeași lungime de undă cu Isus cu privire la acest dar sacramental misterios?

Euharistia și Sfânta Liturghie

Euharistia ajunge la noi prin intermediul Liturghiei. Cuvintele Sfintei Liturghii, în special cele ale Rugăciunii Euharistice, clarifică ceea ce se întâmplă la Liturghie. Sfânta Liturghie este rugăciunea perfectă, gestul desăvârșit de închinare, reactualizarea jertfei lui Cristos pe Calvar, astfel încât să putem retrăi harul și slava acestei jertfe aici și acum, în viața noastră – în fiecare zi. Prin intermediul Sfintei Liturghii, fiecare zi și fiecare colț al lumii este cuprins în istoria mântuirii. Prin Sfânta Liturghie, rugăciunile și jertfele noastre sunt unite cu rugăciunea și jertfa desăvârșită a lui Cristos. Și apoi, în timpul Ritului Împărtășirii, Dumnezeu răspunde jertfelor pe care i le-am oferit în timpul rugăciunii euharistice, oferindu-ne, în schimb, Hrana vieții veșnice. Atunci când primim Sfânta Împărtășanie, primim hrană sacramentală pentru inimile și mințile noastre. Dacă primim Sfânta Împărtășanie cu vrednicie – cu smerenie, recunoștință și conștientizarea adevăratei sale naturi – credința, speranța și iubirea noastră sunt întărite de acest sacrament, iar noi devenim mai asemănători cu Cristos. După cum spunea Sfântul Augustin cu secole în urmă, mâncarea normală se transformă în cel care o mănâncă, dar Sacramentul Euharistiei realizează contrariul: prin el, suntem transformați din ce în ce mai mult și mai deplin în Cristos.

Cât de mult înțeleg ce se întâmplă la Liturghie? Cât de mult am studiat semnificația și istoria diferitelor momente ale Liturghiei? Cât de central este locul pe care îl ocupă Sfânta Liturghie în viața mea și a familiei mele? Fără Sfânta Liturghie, nu am avea acces la Împărăția lui Cristos și nu am avea Euharistie. Celebrarea Euharistiei la Liturghie este cu adevărat „izvorul și culmea vieții creștine” (Catehismul Bisericii Catolice 1324), și așa ar trebui să fie și pentru viața mea. Ce pot face pentru a mă asigura că așa este?

Copleșiți cu iubire de Cristos

De-a lungul secolelor, Duhul Sfânt a călăuzit treptat Biserica spre o mai profundă conștientizare a prezenței sacramentale continue a lui Cristos în Euharistie. Pe măsură ce Euharistia a fost păstrată după Sfânta Liturghie pentru ca Sfânta Împărtășanie să poată fi dusă și bolnavilor, am început să ne dăm seama că putem extinde închinarea și lauda, precum și rugăciunile de implorare oferite lui Dumnezeu din timpul Liturghiei prin adorarea Domnului în Euharistie și în afara Liturghiei. În cele din urmă, bisericile au construit tabernacole în care putem păstra Sfântul Sacrament. Treptat, s-a dezvoltat practica liturgică a expunerii, adorației și binecuvântării euharistice. Astăzi, este imposibil de știut câte tabernacole există în lume. Sunt atât de multe biserici parohiale, convente și mănăstiri, oratorii și reședințe ale ordinelor religioase! În fiecare colț al lumii Isus este prezent, dorind să ne însoțească și este disponibil pentru ca noi să venim la el, în Euharistie, și să ne deschidem inimile în fața lui. El atrage întreaga lume spre Inima Sa Preasfântă grație prezenței sale tăcute, prietenoase, iubitoare și generoase în nenumăratele tabernacole de pe întreg pământul.

Ce îmi spune această alegere din partea lui Dumnezeu despre dragostea și interesul său pentru viața mea? Cum am răspuns eu la acest dar? Cum aș vrea să răspund de acum încolo?

Darul Euharistiei este prea minunat pentru mine ca să-l pot înțelege, Doamne! Te oferi mie ca hrană supranaturală. Rămâi cu mine și mă inviți să te implic în tot ceea ce sunt și fac. Tu, Creatorul și Răscumpărătorul universului, ești mereu prezent în micul tabernacol al bisericii mele parohiale, smerindu-te, sperând că voi veni să te însoțesc și să te las să mă însuflețești. Ostia euharistică este atât de simplă, Doamne – mică, fragilă, simplă, fără gust și lipsită de senzațional. Astfel ai ales să rămâi cu mine. Nu vrei să mă domini, ci vrei să fii cu mine. Nu vrei să mă înrobești; vrei să mă hrănești și să mă încurajezi. Cred în prezența ta reală în Euharistie, Doamne, și mă plec în fața ta, uimit de infinita ta bunătate și înțelepciune și cuprins de dorința sinceră de a-mi trăi viața așa cum ai vrea tu să o trăiesc.

Doamne, astăzi, prin harul tău, voi face o vizită în plus într-o capelă sau într-o biserică unde pot fi cu tine în Euharistie. Și îmi voi face timp pentru a mă bucura de prezența ta și pentru a-ți mulțumi pentru tot ceea ce trebuie să îți fiu recunoscător. Voi accepta să mă iubești prin prezența ta euharistică astăzi, Doamne, și mă voi ruga pentru toți cei care încă nu au descoperit că tu îi iubești.

Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com

Urmăriți și: