I.N.R.I.

Un bun creștin obișnuia să poarte Rozariul în buzunar. De la crucifixul acestuia, cu crucea de lemn, i-a căzut bucățica aceea cu INRI.

A vrut să-i schimbe crucifixul, însă, mai apoi, s-a gândit că era mai bine așa. Că ceea ce este scris pe bucățica aceea nu  corespundea realității: Isus nu a murit pentru că era rege. Că ceea ce trebuia scris pe acea bucățică era propriul său nume, întrucât el – și eu – suntem cauza reală a morții Domnului.

De fiecare dată când vedea acel crucifix fără INRI, era pentru el o amintire: „M-a iubit și s-a dat la moarte pentru mine”.

„M-a iubit si s-a dat pentru mine” (Gal 2,20). O realitate care îl mișca și-l impulsiona pe sfântul Paul.

Este bine să nu ne obișnuim si să nu uităm: Dumnezeu însuși mort pentru mine. Niciodată omul nu ar fi visat măcar ca Dumnezeu să-l iubească până la extrem, până la a ajunge la aceasta.

El a murit pentru ca eu să pot fi fiu al lui Dumnezeu, să mă sfințesc și să mă mântuiesc. Dă roade în viața mea pătimirea lui Cristos? „M-ai mântuit murind pe cruce. Fie ca atâta suferință să nu fie în zadar!” (Din secvența Dies irae.) Depinde de mine.