ICONIȚA

„Aproape toată familia mea este catolică și aceasta se datorează bunicului meu, care s-a născut într-o familie necatolică din Ungaria. Într-o zi, fiind mic, mergând spre școală, a găsit pe jos o iconiță a Maicii Domnului. A luat-o și a păstrat-o într-o carte. De atunci nu a încetat să se întrebe cine o fi acea frumoasă Doamnă din imagine.

Într-una dintre zile, unul dintre profesori i-a observat-o, fiindcă îi căzuse fără să vrea din carte. Foarte supărat, l-a interogat pe bunicul meu, ca să vadă de unde și cum a obținut-o. În ciuda faptului că a spus adevărul, l-a mustrat foarte aspru. Acel fapt nu l-a făcut decât să-i mărească și mai mult curiozitatea pe care o avea deja. Cum era posibil ca cineva să primească o dojană atât de aspră, pentru că avea asupra sa o iconiță? Și ceea ce este mai important: cine era acea persoană reprezentată în imagine?

În 1905 a ajuns în America și s-a instalat în Dakota de Nord. Acolo a cunoscut-o pe bunica mea, care era protestantă. S-au căsătorit civil în 1917.

Curiozitatea sa pentru acea iconiță nu a încetat până când, într-o biserică catolică, i s-a explicat despre cine este vorba. Iar ceea ce a început prin a fi o curiozitate față de persoana din imagine s-a transformat într-un viu interes pentru religia care o venera. Bunicii mei au luat parte la cateheze, s-au convertit la catolicism, s-au căsătorit la biserică și i-au educat în credința catolică pe cei unsprezece copii ai lor.

Grație acelei iconițe a preasfintei Fecioare, cei 85 de verișori buni ai mei și cei 105 verișori de-al doilea sunt catolici. Unii încă nu sunt. Însă de ei se va ocupa bunicul meu, împreună cu Doamna din iconiță, de acolo, de sus, din cer.”¹

Dumnezeu obișnuiește să se folosească de cele mai nesemnificative circumstanțe. Prin Maria, întotdeauna se ajunge la Isus și la Biserica sa.

_________________

¹ Operă Culturală – Orientare religioasă, 24 mai 1998, Barcelona