IDEE SĂRACĂ DE DUMNEZEU

Un preot îl întrebă pe un copil de zece ani:

– Te rogi?

– Da – spuse copilul. Seara mă rog trei Bucură-te, Marie.

– Dar dimineața?

– Dimineața nu mă rog. Pentru ca dimineața nu-mi este frică.

Câtă lume creștină apelează la Dumnezeu doar din cauza fricii! Frica de ceea ce se întâmplă sau frica de ceea ce le e teamă că poate să se întâmple.

Îl vad pe Dumnezeu ca pe asigurarea socială: este bine să fie acolo, însă e mai bine să nu ai nevoie de ea.

Acești oameni întotdeauna când privesc la Dumnezeu o fac cu ochii plini de lacrimi. Este clar ca viziunea pe care o au față de Dumnezeu, printre lacrimi, este deformata și cam tristă. Acest Dumnezeu le inspiră mai degrabă sentimente de doliu decât de sărbătoare.

     Idee săracă de Dumnezeu.