IDENTITATEA NOASTRĂ IMPRESIONANTĂ

Sfântul Francisc de Sales avea un profesor bătrân care mai apoi a ajuns să fie canonic la Geneva. Când a murit, sfântul Francisc a celebrat o sfântă Liturghie pentru sufletul său. Ajungând la „Tatăl nostru”, se emoționă într-atât încât trebui să facă o pauză pentru a-și șterge lacrimile.

Terminând Liturghia, directorul său spiritual căuta să-l consoleze. Însă sfântul Francisc de Sales îi spuse:

– Nu sunt trist din cauza profesorului. Sufletul său este la Dumnezeu. Ceea ce m-a emoționat întra-atât atunci când am ajuns la „Tatăl nostru” a fost că mi-am amintit că bătrânul și bunul meu profesor m-a învățat să-l recit.

Cine ne-a învățat să recităm „Tatăl nostru” ne-a făcut să cunoaștem realitatea cea mai profundă și sublimă a propriei noastre identități: fii ai lui Dumnezeu.

„Vedeți câtă dragoste ne-a arătat Tatăl, încât suntem numiți fii ai lui Dumnezeu și suntem… Acum nu se vede ceea ce într-adevăr suntem. Când se va vedea, când se va arăta, vom fi asemenea lui Dumnezeu…” (1 In 3,1-2)

Pentru a ne bucura de fericirea lui Dumnezeu – scopul creării noastre —, a trebuit să ne facă să participăm din natura sa, din ființa sa, din posibilitățile sale.

A fi creștin nu presupune doar o schimbare de conduită, ci este, înainte de toate, o schimbare a ființei. O schimbare interioară care se manifestă în exterior în atitudine și în conduită.