IERTARE ȘI CREDINȚĂ
LECTURA I
Să stabileşti prezbiteri, după cum ţi-am poruncit!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Tit 1,1-9
Paul, slujitor al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Cristos, spre credinţa celor aleşi de Dumnezeu şi spre cunoaşterea adevărului conform evlaviei, 2 în speranţa vieţii veşnice pe care Dumnezeu, cel care nu minte, a promis-o înainte de începutul veacurilor, 3 dar care, la timpul stabilit, a făcut cunoscut cuvântul său prin predicarea ce mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, 4 către Tit, adevărat fiu după credinţa comună: har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, mântuitorul nostru! 5 Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să duci la îndeplinire ce a mai rămas şi să stabileşti prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit: 6 dacă cineva este fără cusur, bărbatul unei singure soţii, dacă are copii credincioşi, care să nu fie acuzaţi de dezmăţ şi să nu fie rebeli. 7 Căci episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără cusur: să nu fie arogant, nici mânios, nici beţiv, nici violent, nici doritor de câştig necinstit, 8 ci ospitalier, iubitor de bine, înţelept, drept, evlavios, stăpân pe sine, 9 ţinând cuvântul vrednic de crezare după învăţătură, pentru ca să fie puternic şi să îndrume la învăţătură sănătoasă şi să-i dojenească pe potrivnici.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 23(24),1-2.3-4ab.5-6 (R.: cf. 6a)
R.: Aceasta este generaţia celor care caută faţa lui Dumnezeu.
1 Al Domnului este pământul şi tot ce este pe el,
lumea şi cei care locuiesc în ea.
2 Căci el l-a întemeiat pe mări
şi l-a stabilit peste râuri. R.
3 Cine va urca pe muntele Domnului?
Cine se va ridica în locul său cel sfânt?
4ab Cel care are mâinile nepătate şi inima curată,
cel care nu-şi înalţă sufletul spre lucruri deşarte. R.
5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul
şi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul său.
6 Aceasta este generaţia celor care-l caută pe el,
a celor care caută faţa Dumnezeului lui Iacob. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,15d.16a
(Aleluia) Străluciţi ca nişte luminători în lume; ţineţi cu tărie cuvântul vieţii! (Aleluia)
EVANGHELIA
Dacă de şapte ori se întoarce la tine, spunând: “Îmi pare rău!”, tu să-l ierţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,1-6
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Este imposibil să nu vină scandalurile, dar vai celui prin care vine! 2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega o piatră de moară de gât şi ar fi aruncat în mare, decât să scandalizeze chiar şi numai pe unul dintre aceştia mici. 3 Fiţi atenţi cu voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte, mustră-l, iar dacă se converteşte, iartă-l! 4 Dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine, spunând: «Îmi pare rău!», tu să-l ierţi!” 5 Apostolii i-au spus Domnului: “Măreşte-ne credinţa!” 6 Iar Domnul a spus: “Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: «Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare!» şi v-ar asculta”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, mărește-mi credința. Vreau să fiu generos în a-i ierta pe frații și surorile mele. Mă rog să fiu iertat de tine în măsura în care îi iert pe toți care mi-au greșit. Tu ești atât de generos în îndurare. Ești Iubire desăvârșită.
Păcatul și iertarea
Fragmentul din Evanghelia după Sfântul Luca de astăzi prezintă trei lecții desprinse din parabolele și învățăturile pe care tocmai le-a împărtășit Isus. Prima lecție este despre scandal. Scandalurile sau „lucrurile care provoacă păcatul” sunt „pietre de poticnire de ordin moral care îi determină pe ceilalți să săvârșească răul” (Gadenz, The Gospel of Luke, 290). Comportamentul scandalos, ne învață Isus, se va manifesta inevitabil de-a lungul secolelor. Anterior, Isus a rostit un avertisment la adresa fariseilor și a învățaților Legii care, prin ipocrizia lor, păcătuiau și îi determinau și pe alții să păcătuiască (Lc 11,37-54). Acum, el rostește un avertisment pentru cei prin care se produc scandalurile. Isus îi avertizează pe ucenicii săi să nu se comporte precum fariseii. A doua lecție este despre necesitatea de a ierta fără limite. Aceasta este o lecție extrasă din parabolele despre oaia pierdută, moneda pierdută și fiul risipitor (Lc 15,1-32). Când moneda pierdută este găsită, când oaia pierdută este adusă înapoi în turmă, când fiul risipitor se întoarce, când persoana care a păcătuit împotriva noastră se întâlnește cu noi, iertarea, dragostea milostivă și reintegrarea sunt elementele de care respectiva persoană are nevoie din partea noastră.
Creșterea în credință
Cea de-a treia lecție din Evanghelia de astăzi amintește de parabola despre grăuntele de muștar (Lc 13,18-19). Când apostolii lui Isus află despre responsabilitatea lor de a ierta fără limite în calitate de lideri ai Bisericii, ei îi cer lui Isus să le sporească credința. Isus îi învață că și puțină credință este eficientă. Așa cum bobul de muștar se va transforma într-un arbust mare și va primi păsările cerului, tot așa Împărăția lui Dumnezeu pe care Isus o încredințează apostolilor săi credincioși va crește și, în timp, va primi toate popoarele neamurilor, care, în Scripturi, sunt adesea simbolizate de mare. Prin slujirea apostolilor, micul pom al lui Israel va crește și va înflori printre neamuri, adică în întreaga lume.
Calitățile unui episcop
Apostolii vor acționa ca supraveghetori, adică episcopi, ai Bisericii întemeiate de Isus. În prima lectură, Paul îi amintește lui Tit de ce a fost trimis de el în Creta – pentru a numi presbiteri (preoți) pentru Biserica care se extindea acolo. În scrisoarea sa, Paul îl instruiește pe Tit cu privire la calitățile pe care trebuie să le aibă prezbiterii și episcopii. Cei numiți prezbiteri trebuie să aibă trei calități – în primul rând, trebuie să fie „ireproșabili”, ceea ce înseamnă că nu au comis o crimă sau o dezonoare publică; în al doilea rând, trebuie să fie „ bărbatul unei singure soții”; și în al treilea rând, copiii lor trebuie să fie membri credincioși ai Bisericii și virtuoși. În opinia lui Paul, dacă familia și gospodăria unui bărbat, cunoscute sub numele de biserica domestică, sunt în dezordine, cum poate aceeași persoană să guverneze, să învețe și să sfințească în calitate de păstor o comunitate mai mare de persoane în cadrul Bisericii, familia lui Dumnezeu? Termenii „prezbiter” (bătrân) și „episcop” (supraveghetor) sunt oarecum vagi și interschimbabili în scrierile lui Paul. În orice caz, el scrie că cei care sunt numiți episcopi trebuie să fie, de asemenea, mai presus de orice reproș și sfinți, nu bețivi, ci cumpătați, nu lacomi, ci drepți, nu agresivi, ci stăpâni pe sine, nu irascibili, ci iubitori de bine, nu aroganți, ci ospitalieri.
Doamne Isuse, ajută-mă să cresc și astăzi în virtute. Vreau să fiu o persoană plină de credință, speranță , și caritate. Îmi doresc să fiu drept, prudent, temperat și curajos în tot ceea ce fac. Ajută-mă să te imit pe tine, cel plin de virtute desăvârșită, atunci când viața îmi este potrivnică.
Care îmi sunt viciile și virtuțile? Sunt intempestiv, lacom, agresiv, iritabil și arogant? Sau mă străduiesc să fiu sfânt, temperat, drept, stăpân pe sine și ospitalier? Ce vicii trebuie să mă străduiesc să înving luna aceasta? Pentru ce virtuți pot mă pot strădui mai mult? Pentru care dintre virtuțile teologice (credință, speranță și caritate) trebuie să mă rog mai insistent?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: