IERTAREA ÎNDURĂTOARE A DATORIILOR NOASTRE
LECTURA I
Cu suflet zdrobit şi cu duh umilit, de-am putea fi primiţi.
Citire din cartea profetului Daniel 3,25.34-43
În zilele acelea, Azaria, stând, s-a rugat astfel şi, deschizându-şi gura în mijlocul focului, a spus: 34 “Nu ne da până la capăt, de dragul numelui tău, şi nu rupe alianţa ta! 35 Nu îndepărta mila ta de la noi de dragul lui Abraham, cel iubit de tine, de dragul lui Isaac, slujitorul tău, şi al lui Israel, sfântul tău, 36 cărora le-ai vorbit spunând că le vei înmulţi descendenţa ca stelele cerului şi ca nisipul care este de-a lungul ţărmului mării! 37 Căci, Stăpâne, am devenit cei mai mici printre toate popoarele şi suntem umiliţi pe tot pământul astăzi, din cauza păcatelor noastre. 38 Căci în acest moment nu este principe, nici profet şi nici conducător, nici ardere de tot, nici jertfă, nici ofrandă, nici jertfă de tămâie, nici loc unde să aducem roade înaintea ta şi să aflăm îndurare. 39 Ci cu suflet zdrobit şi cu duh umilit de-am putea fi primiţi ca o ardere de tot de berbeci şi de boi şi ca o mie de miei graşi! 40 Astfel să fie jertfa noastră înaintea ta astăzi şi să se împlinească înaintea ta, pentru că nu este ruşine pentru cei care-şi pun încrederea în tine. 41 Acum, te urmăm din toată inima, ne temem de tine şi căutăm faţa ta: nu ne fă de ruşine, 42 ci fă cu noi după bunătatea ta şi după mulţimea îndurării tale! 43 Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale, şi dă glorie numelui tău, Doamne!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 24(25),4-5ab.6-7cd.8-9 (R.: 6a)
R.: Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi de milostivirea ta!
4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale
şi învaţă-mă cărările tale!
5ab Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.
6 Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi milostivirea ta,
pentru că ele sunt din veşnicie!
7bc Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.
8 Domnul este bun şi drept,
de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea;
9 îi face pe cei sărmani să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Il 2,12-13
“Întoarceţi-vă la mine din toată inima, spune Domnul, căci eu sunt milostiv şi îndurător”!
EVANGHELIA
Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-35
În acel timp, Petru, apropiindu-se de Isus, i-a zis: “Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” 22 Isus i-a spus: “Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. 23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. 24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. 25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit să fie vânduţi el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. 26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. 28 Dar ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» 29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!» 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. 31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, i-au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate. 32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?» 34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, în fiecare zi îmi dăruiești iubirea ta milostivă. Tu ești Tatăl meu și mă primești înapoi cu brațele deschise atunci când păcătuiesc și rătăcesc. Privește-mă cu milă, trimite Duhul Tău în inima mea și întărește dragostea mea față de Tine.
Cererea de îndurare a lui Azaria
Azaria și cei doi tovarăși ai săi fuseseră exilați din Iudeea în Babilon în timpul exilului babilonian din secolul al VI-lea î. Cr. Ei au refuzat să se închine statuii regelui Nabucodonosor, iar ca urmare a acestui refuz, au fost condamnați să moară într-un cuptor încins. În mijlocul flăcărilor, Azaria a rostit rugăciunea prezentată în prima lectură de astăzi. Azaria îl laudă pe Dumnezeu pentru fidelitatea, bunătatea și marea sa îndurare. El recunoaște că Dumnezeu este credincios legământului său cu Abraham, Isaac și Iacob. El știe că Dumnezeu este și rămâne milostiv, chiar dacă poporul lui Israel și al lui Iuda au fost necredincioși. Azaria își amintește că Iuda nu a avut un rege care să-i conducă, nici un profet care să le comunice Cuvântul lui Dumnezeu și nici un templu în care să aducă jertfe, să ardă tămâie și să ofere rugăciuni de mulțumire. Singurul lucru pe care poporul îl putea face în exil era să îi ofere lui Dumnezeu inimile lor smerite și întristate și să implore îndurarea Lui. Jertfele și sacrificiile de animale din Templu au fost înlocuite de jertfa inimilor căite în exil. Jertfa plăcută lui Dumnezeu este un spirit smerit: inima căită și smerită, Dumnezeule, nu o disprețui. Azaria se află în exil și, la fel ca și finalul Psalmului 51, așteaptă cu nerăbdare ziua în care Dumnezeu va reclădi zidurile Ierusalimului și în care se vor oferi din nou jertfe pe altarul Domnului (cf. Ps 51,20-21).
Dumnezeu este milostiv
Dumnezeu este îndurător cu poporul său și dorește ca și noi să imităm îndurarea sa. Dumnezeu dorește bunătate – fidelitate față de legământ – și nu jertfe de animale (Os 6,6; Mt 9,13). Cei smeriți sunt îndurători pentru că știu cât de mult au primit de la Dumnezeu. Ei sunt docili și capabili să se lase călăuziți pe căile dreptății și pe căile lui Dumnezeu. Reușesc să se îndepărteze de păcat și să se întoarcă la Dumnezeu, care este milostiv și îndurător.
Când privesc în inima mea, ce găsesc? O inimă mândră, împietrită și încăpățânată? Sau o inimă căită, mâhnită și smerită?
Parabola lui Isus despre îndurare
Isus folosește o parabolă pentru a compara mila și iertarea generoasă a lui Dumnezeu cu inimile noastre zgârcite și împietrite. Dumnezeu Tatăl este comparat cu un stăpân care a iertat o datorie de zece mii de talanți. Unii estimează că un talant valora 17 ani de muncă și era egal aproximativ cu 6.000 de dinari – un dinar era ceea ce câștiga un muncitor pentru o zi de muncă. În parabolă, regele a iertat datoria de 10.000 de talanți a servitorului – peste 170.000 de ani de muncă! – dar același servitor a fost incapabil să ierte o datorie mult mai mică, de 100 de dinari (100 de zile de muncă). Atunci când aplicăm parabola relației noastre cu Dumnezeu, datoria pe care am acumulat-o din cauza păcatelor este aparent imposibil de acoperit. Nu îl putem răsplăti pe deplin pe Dumnezeu pentru darul vieții noastre, pentru darul îndurării sale sau pentru darul vieții dumnezeiești. Dumnezeu nu are nevoie de bunurile noastre materiale sau de sacrificiile noastre animale. Chiar dacă nu are nevoie de noi, El ne oferă cu generozitate participarea la viața sa dumnezeiască. O inimă smerită, gata să primească îndurarea lui Dumnezeu, este un pas care ne ajută să depășim ruptura pe care o provocăm prin păcat și să intrăm în comuniune cu Dumnezeu.
Doamne Isuse, ajută-mă să îl pot imita pe Dumnezeu Tatăl și să fiu și eu îndurător. Iert pe toți cei care m-au jignit în vreun fel. Ajută-mă să înțeleg și să experimentez cât de milostivi sunteți Tu și Tatăl, și să devin și eu un instrument al îndurării pentru toți cei din jur.
În raport cu frații și surorile noastre, datoria noastră nu este infinită, dar suntem totuși capabili de mari jigniri. Atunci când supărăm pe cineva, suntem îndemnați să ne lăsăm darul în fața altarului și să căutăm împăcarea. Atunci când suntem jigniți, suntem îndemnați să imităm milostivirea lui Dumnezeu și să iertăm fără să calculăm costurile.
Este cineva căruia trebuie să-i cer iertare?
Cunosc pe cineva pe care trebuie să-l iert?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: