IERTAREA INIMII LUI DUMNEZEU
EVANGHELIA
Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-19,1
În acel timp, Petru, apropiindu-se, i-a zis lui Isus: “Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” 22 Isus i-a spus: “Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. 23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. 24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. 25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. 26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. 28 Dar, ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» 29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora zicându-i: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!» 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. 31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate. 32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?» 34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”. 19,1 Când a terminat Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan.
Cuvântul Domnului
Doamne, binecuvântează-mă pe măsură ce meditez, astăzi, la cuvintele tale din Scriptură. Ajută-mă să-mi conformez viața cu iubirea Inimii tale.
Frații
În termeni biblici, numărul șapte reflectă perfecțiunea. Putem înțelege cuvintele lui Cristos, așa cum fără îndoială au făcut-o și ascultătorii săi, nu în sensul literal, de 539 de ori (deși acest lucru ar fi în sine un standard destul de înalt!), ci ca o reflectare a iertării desăvârșite a lui Dumnezeu însuși, adică o iertare fără limită. Petru l-a abordat pe Isus cu această întrebare despre fratele său. Ce ceartă avuseseră el și Andrei, ca Petru să întrebe acest lucru? Oricare ar fi răspunsul, aceasta este o întrebare plină de speranță, deoarece exprimă dorința lui Petru de a ierta, chiar dacă pe moment, poate că nu simțea chiar acest lucru. În timp ce Cristos nu se reține în a prezenta standardul iubirii propriei sale Inimi în ceea ce privește iertarea, cunoscând condiția noastră omenească, nu a cerut perfecțiune, ci să nu încetăm niciodată să încercăm să iertăm, cu iubire.
Împărăția cerurilor
Este interesant faptul că Isus folosește acest episod pentru a ilustra imaginea Împărăției cerurilor. Fragmentul pare să trateze chestiuni puțin cerești – datorii, responsabilități materiale, bani, închisoare – toate acestea fiind puțin sau deloc spirituale. Dar poate că, de fapt, acest episod evidențiază aspectele esențiale ale Împărăției lui Dumnezeu din mijlocul nostru. Dumnezeu face ca Împărăția sa să fie prezentă chiar acum și aici, în această lume a noastră; Împărăția nu reprezintă ceva abstract, ireal și efemer, și nici nu este cu totul dincolo de orizontul nostru. Domul însuși a venit pentru a-și instaura Împărăția, pentru a face prezent misterul Persoanei sale în lumea noastră, sfințind-o. Este o Împărăție în care contează modul în care trăim, iertăm și acceptăm mila, ca și cum acestea ar presupune culoarul dintre Împărăția pe care o cunoaștem aici și plinătatea acestei Împărății, pe care o vom cunoaște într-o zi în ceruri.
Iubire iertătoare, asemănătoare cu cea a lui Dumnezeu
„Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?”. Această ultimă întrebare a stăpânului ar trebui să ne dea de gândit. Iertare, compasiune, milă: în momentele cele mai cumplite ale vieții, în momentele cotidiene, acestea pot constitui virtuțile cele mai greu de practicat. Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne cere nimic din ceea ce el însuși nu a făcut mai întâi pentru noi. Iertarea este cel mai mare gest de iubire, pentru că provine din suferință. Ce iubire mai asemănătoare cu iubirea lui Dumnezeu ar putea exista decât aceasta? Care este calea mai sigură de a ne apropia de Inima sa sau de a face prezent misterul Împărăției sale în viețile noastre și în lume decât aceasta?
Doamne, Isuse, amintește-mi de bunătatea ta față de mine și fă ca aceasta să fie izvorul iertării și al compasiunii pe care îmi ceri să le exprim față de ceilalți. Pe măsură ce privesc la alții, fă-mă să descopăr privirea ta plină de iubire față de mine.
Doamne, astăzi, prin harul tău, mă voi strădui să iert din inimă greșelile făcute de alții împotriva mea.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: