IESLEA

Într-o clasă de copii de clasa a treia – clasa în care se pregăteau pentru prima Împărtășanie –, a fost amenajată ieslea de Crăciun. După ce totul a fost perfect așezat, profesorul a întrebat:

– Vă place așa sau ați vrea să schimbați ceva?

Unul dintre prichindei, pistruiat și cu o față turtită, spuse foarte serios:

– Eu i-aș schimba pe Pruncul Isus și pe Irod.

– Cum adică pe Pruncul Isus și pe Irod? întrebă profesorul.

– Da – comentă puștiul. L-aș pune pe Pruncul Isus în palat și pe Irod în iesle.

Sentimentele copilului erau foarte umane și nobile. Însă lucrurile s-au petrecut altfel.

După cum spunea sfântul Augustin, ieslea Betleemului nu este doar locul unde se naște Isus; este prima catedră de unde ne învață. Încă nu știe să vorbească și deja ne ține lecții magistrale. Este nimerit să ne oprim și să contemplăm această iesle: este foarte mult ceea ce se poate învăța.

Atunci când lucrurile nu-ți ies așa cum ți-ar fi plăcut, privește la iesle.

Atunci când te împiedici de greutăți în viață, privește la iesle.

Atunci când simți frigul indiferenței, privește la iesle.

Atunci când ți se pare că toate ușile ți se închid, privește la iesle.

Atunci când te crezi singur și părăsit, privește la iesle.

Privește la iesle și gândește-te că acolo se află Dumnezeu Fiul, Mama lui Dumnezeu și „bărbatul drept” care ține loc de tată al Domnului.