ÎL CUNOAȘTEM?
EVANGHELIA
Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,51-59
În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: “Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. 52 Iudeii i-au spus: “Acum ştim că ai diavol. Abraham a murit; profeţii de asemenea, iar tu spui: «Dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci». 53 Oare eşti tu mai mare decât părintele nostru Abraham, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine te crezi?” 54 Isus a răspuns: “Dacă eu mă glorific pe mine, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă glorifică, el, despre care voi spuneţi: «Este Dumnezeul nostru». 55 Dar voi nu l-aţi cunoscut; însă eu îl cunosc şi, dacă aş spune că nu-l cunosc, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Însă îl cunosc şi păstrez cuvântul lui. 56 Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o şi s-a bucurat”. 57 Atunci iudeii i-au spus: “Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Abraham?” 58 Isus le-a zis: “Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abraham, eu sunt”. 59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns şi a plecat din templu.
Cuvântul Domnului
Doamne, viața – în special viața spirituală – poate fi uneori confuză, iar acest lucru poate fi frustrant, dar pentru că lupta mă ajută să realizez cât de mult am nevoie de Tine, poate conduce și la un sentiment mai profund de smerenie. Îți cer cu umilință acest har: darul încrederii în înțelepciunea ta, mai ales în momentele de confuzie.
„Acum ştim că ai diavol”
Având avantajul unei retrospective de peste două mii de ani, am putea să ne mirăm de lipsa de credință de care dau dovadă contemporanii lui Isus. Și totuși, dacă suntem sinceri, poate că și noi suntem la fel de derutați ca și ei de cuvintele Domnului. Isus a încercat să-i conducă la adevăr, dar adevărul poate fi orbitor pentru ochii, inimile și mințile oamenilor. Iar păcatul – mândria, vanitatea, senzualitatea – poate împiedica înțelegerea să pătrundă în inimile noastre.
Suntem cu adevărat căutători ai adevărului sau avem câte o întrebare și un răspuns pentru orice? Este rugăciunea noastră formulată doar cu direcția dinspre noi spre Dumnezeu? Sau ne oprim să-l ascultăm cu umilință pe Isus? Domnul ne conduce întotdeauna la adevăr!
„Voi nu l-aţi cunoscut”
Pentru evreii din primul secol, numele lui Dumnezeu era de nerostit și nici măcar de scris, așa că a te referi la numele lui Dumnezeu cu o asemenea familiaritate reprezenta o blasfemie incredibilă! Acuzația de blasfemie a fost unul dintre motivele principale pentru condamnarea la moarte a lui Isus. Isus încerca să le ofere celor din timpul său darul de a-l cunoaște pe Tatăl său. Prea ușor, cuvintele din rugăciunea „Tatăl nostru” ni se scurg de pe limbă, dar El este Tată, Abba, tăticul nostru, Creatorul universului, Cel care l-a oferit pe Isus și pentru noi.
Isus a considerat că este atât de important să îl cunoaștem pe Tatăl său, încât a fost dispus să moară pentru a ni-l dezvălui. Trebuie să cădem în genunchi și, cu profundă umilință, să-i mulțumim.
„Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea”
În Eden, viața era minunată; protopărinții noștri se bucurau de o relație frumoasă cu Tatăl. Dar șarpele a adus în scenă păcatul și mândria și, până în ziua de azi, dușmanul continuă să semene dezbinare în relația oamenilor cu Tatăl. De-a lungul istoriei mântuirii, însă, Dumnezeu a acționat pentru a restabili relația noastră filială cu El. L-a trimis pe Fiul său pentru a împlini răscumpărarea, ceea ce permite Poporului lui Dumnezeu – noi, toți copiii săi – să ajungă în comuniune cu El, o comuniune asemănătoare cu cea din Eden. Așadar, da, profeții au așteptat cu nerăbdare și s-au bucurat să cunoască „ziua” lui Isus.
Fie ca și noi să ne bucurăm cu inimi pline de recunoștință pentru darul unui astfel de Tată și al unui astfel de Mântuitor!
Doamne, te rog să mă ierți pentru momentele în care „te-am plictisit” în conversația cu tine în rugăciune. Iartă-mă pentru momentele în care consider că știu mai bine decât tine de ce am nevoie. Sunt cu totul uimit de generozitatea ta față de mine și, asemenea profeților, sunt bucuros că ești Mântuitorul meu.
Doamne, astăzi, prin harul tău, îl voi imita pe ucenicul tău iubit, Ioan și, în sufletul meu, îmi voi „așeza” cu încredere capul pe pieptul Tău. Ofer acest gest ca o rugăciune, mijlocind pentru toți preoții care ar putea trăi, din nefericire, departe de tine, de Tatăl tău și de iubirea ta milostivă.
Pentru o reflecție suplimentară:
Rugăciunea Cardinalului John Henry Newman
Doamne, ajută-mă să răspândesc parfumul tău oriunde aș merge. Inundă-mi sufletul cu spiritul și prezența ta. Pătrunde și stăpânește-mi întreaga ființă atât de profund încât toată viața mea să fie doar o strălucire a ta. Strălucește prin mine și rămâi în mine astfel încât fiecare suflet cu care intru în contact să simtă prezența ta în sufletul meu. Fă-i să privească spre cer și să nu mă vadă pe mine, ci numai pe tine, Doamne! Rămâi cu mine și atunci voi începe să strălucesc așa cum o faci tu, să strălucesc ca o lumină pentru ceilalți. Lumina, Doamne, va fi toată de la tine; nimic din ea nu va fi al meu. Vei fi tu strălucind asupra altora prin mine. Lasă-mă să te laud, așadar, în modul pe care îl iubești cel mai mult, strălucind asupra celor din jurul meu. Lasă-mă să te propovăduiesc fără să predic, nu prin cuvinte, ci prin exemplu, prin puterea de atracție, prin influență gingașă și prin profunzimea evidentă a iubirii inimii mele față de tine. Amin.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: