ÎMPĂRĂȚIA DREPTĂȚII LUI DUMNEZEU
LECTURA I
Cei ce sunt din credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Abraham cel credincios.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 3,7-14
Fraţilor, să ştiţi că fiii lui Abraham sunt cei din credinţă. De altfel, Scriptura, ştiind dinainte că Dumnezeu îi consideră justificaţi pe păgâni datorită credinţei, i-a vestit dinainte lui Abraham: “În tine vor fi binecuvântate toate neamurile”, 9 astfel încât cei ce sunt din credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Abraham cel credincios. 10 Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: “Blestemat să fie oricine nu rămâne fidel tuturor celor scrise în Cartea Legii, ca să le împlinească”. 11 Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credinţă. 12 Însă Legea nu este din credinţă, ci cel care împlineşte acestea va trăi în ele. 13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: “Blestemat oricine este atârnat pe lemn”, 14 pentru ca binecuvântarea lui Abraham pentru popoare să fie în Cristos Isus, ca să primim promisiunea Duhului prin credinţă.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 110(111),1-2.3-4.5-6 (R.: 5b)
R.: Domnul îşi aduce aminte în veci de alianţa sa.
sau:
Aleluia.
1 Îl voi lăuda pe Domnul din toată inima,
în sfatul celor drepţi, în mijlocul comunităţii.
2 Mari sunt lucrările Domnului,
vrednice de luat în seamă
de către toţi cei care îşi găsesc plăcerea în ele. R.
3 Lucrarea lui este plină de splendoare şi maiestate,
dreptatea lui dăinuie întotdeauna.
4 El a lăsat o amintire a minunilor sale:
Domnul este milostiv şi plin de dragoste. R.
5 Dă hrană celor ce se tem de el;
îşi aduce aminte în veci de alianţa sa.
6 El a arătat poporului său puterea faptelor sale,
dându-le lor moştenirea neamurilor. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 12,31b-32
(Aleluia) Acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară, spune Domnul, iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine. (Aleluia)
EVANGHELIA
Dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,15-26
În acel timp, scoţând Isus diavolii, unii din mulţime spuneau: “Cu Beelzebul, căpetenia diavolilor, îi scoate pe diavoli”. 16 Alţii, ispitindu-l, cereau de la el un semn din ceruri. 17 Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: “Orice împărăţie dezbinată în ea însăşi se ruinează şi se prăbuşeşte casă peste casă. 18 Deci, dacă Satana este dezbinat în el însuşi, cum va dura împărăţia lui? Voi ziceţi că eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul. 19 Dar dacă eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi judecătorii voştri. 20 Însă dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21 Când un om puternic, bine înarmat, îşi păzeşte casa, ceea ce are el este în siguranţă; 22 dar dacă vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte prada. 23 Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte. 24 Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă. Negăsind-o, îşi zice: «Mă voi întoarce la casa mea din care am ieşit». 25 Venind, o găseşte măturată şi pusă în ordine. 26 Atunci merge şi aduce cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo, iar starea de pe urmă a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, ferește-mă de amenințările celui rău. Nu permite să cedez ispitelor, să cad în deznădejde sau să mă abat de pe cărările tale. Eu îți aparțin ție și Împărăției tale. Voi lupta lupta cea bună și, cu ajutorul harului tău, voi termina cu bine „competiția”.
Degetul și Împărăția lui Dumnezeu
Pe măsură ce Isus călătorește spre Ierusalim împreună cu ucenicii săi, se lovește de tot mai mare opoziție și respingere. În Evanghelia de astăzi, sunt ridicate două obiecții. Pe de o parte, unii oameni încep să spună că Isus este în complicitate cu diavolul și folosește puterea demonică pentru a scoate demoni. Pe de altă parte, unii oameni vor să îl testeze sau să îl ispitească pe Isus și îi cer să îndeplinească un semn venind din cer. Isus răspunde la prima obiecție în Evanghelia de astăzi (Lc 11,17-26). Luni vom auzi răspunsul său la cea de-a doua obiecție (Lc 11,29-32). Astăzi, Isus subliniază pur și simplu că logica primei obiecții nu este temeinică. De ce ar încerca diavolul, numit aici „Beelzebul”, să își distrugă propria împărăție? Isus nu exorcizează demoni pentru că aparține împărăției diavolului. Nu, el conlucrează cu Dumnezeu, acționează prin puterea lui Dumnezeu și stabilește domnia lui Dumnezeu aici pe pământ! Isus se referă la „degetul lui Dumnezeu” și, făcând acest lucru, amintește de lucrările lui Moise și Aaron înainte de Exodul poporului din Egipt (Ex 8,15). În mod similar, Isus săvârșește lucrări mărețe și semne „cu degetul lui Dumnezeu” înainte de propriul său Exod de la Ierusalim (Lc 9,31).
Duhul necurat aduce înapoi alte șapte duhuri
Isus avertizează că, atunci când un duh necurat este alungat, acest lucru nu înseamnă că nu se va întoarce. Gândiți-vă la o persoană care a depășit recent o dependență – de exemplu, de alcool, droguri, jocuri de noroc sau de pornografie. Adesea, efectele dependenței rămân. Deși corpul și mintea se vindecă în aproximativ o lună de dependență, este ușor pentru persoană să cadă din nou. Când se întâmplă acest lucru, persoana poate cădea în pesimism și depresie, gândindu-se că niciodată nu va fi mai bună sau nu își va învinge dependența. Isus, așadar, ne oferă un sfat înțelept. El ne spune că harul său este puternic și că duhul necurat poate fi alungat. Dacă lucrăm cu harul și iubirea lui, ne putem apăra casa – sufletul nostru spiritual – de atacuri și ispite și mai puternice în viitor.
Abraham a fost justificat prin credință
În Scrisoarea sa către Galateni, Paul ajunge la argumentul esențial că suntem îndreptățiți, nu prin faptele Legii lui Moise, ci prin credință. El citează Cartea Genezei, care afirmă că Abraham a crezut și a fost îndreptățit (Gal 3,6; Gen 15,6). Paul face referire la faptul că s-a spus că Abraham a fost îndreptățit prin credința sa cu mulți ani înainte de circumcizia sa. Suntem fii ai lui Abraham nu prin actul formal de a fi circumciși, ci prin faptul că suntem „oameni ai credinței”. Dumnezeu a promis să binecuvânteze toate națiunile prin Abraham, iar această binecuvântare este conferită prin credința în Isus Cristos. Pentru a-și susține și mai mult argumentul, Paul citează și textul din Habacuc (2,4), care spune că cei neprihăniți vor trăi prin credință. Credința și nu faptele legii sunt fundamentul justificării noastre. Murind pe Cruce, Isus ne-a răscumpărat din blestemul Legii Vechi. „Pentru Paul, Isus a îndurat blestemul care apăsa asupra Israelului atunci când a urcat pe Cruce (Gal 3,10). Acest lucru a permis ca binecuvântările legământului abrahamic, oprite timp de secole din pricina blestemului, să se reverse acum asupra lui Israel și a lumii întregi (3,14; Catehismul bisericii Catolice, 580)” (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 336).
Doamne Isuse, tu ești Regele meu. Prin pătimirea și moartea ta, ai instaurat Împărăția Tatălui tău și acum domnești în ceruri de-a dreapta Tatălui. Domnește și în mine și păstrează-mă într-o relație corectă cu Tine și cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.
Am picat vreodată în dependențe păcătoase? Dacă da, cum le-am învins? Dacă sunt încă prins în mrejele lor, care sunt pașii pe care îi pot face astăzi pentru a mă descătușa de ele?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: