ÎMPLINIREA ÎNDEMNULUI LA POCĂINȚĂ
LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea.
Citire din cartea profetului Iona 3,1-10
În zilele acelea, cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară. “Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!” 3 Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive, după cuvântul Domnului. Ninive era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers. 4 Iona a intrat în cetate; mergând o zi întreagă, striga şi zicea. “Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus”. 5 Şi au crezut oamenii din Ninive în Dumnezeu: au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei. 6 Cuvântul a ajuns la regele din Ninive. S-a ridicat de pe tronul său, şi-a îndepărtat mantia de la el, s-a acoperit cu sac şi s-a aşezat pe cenuşă. 7 A făcut să se strige şi să se zică în Ninive un decret al regelui şi al mai-marilor lui: “Niciun om şi niciun animal din cireadă şi din turmă să nu guste nimic, să nu pască şi să nu bea apă! 8 Să se acopere oamenii şi animalele cu sac şi să-l invoce pe Dumnezeu cu putere, să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi de la violenţa lui! 9 Cine ştie dacă Dumnezeu nu se va întoarce şi se va îndura? Poate se va întoarce da la mânia lui aprinsă şi nu vom pieri”. 10 Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea, şi a regretat răul pe care spusese că li-l va fi făcut şi nu l-a mai făcut.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.12-13.18-19 (R.: 19b)
R.: Inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui!
3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale,
şterge fărădelegea mea!
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.
12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
13 Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.
18 Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute
şi, chiar dacă ţi-aş aduce,
arderile de tot nu te-ar mulţumi.
19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Il 2,12-13
“Întoarceţi-vă la mine din toată inima, spune Domnul, căci eu sunt milostiv şi îndurător”!
EVANGHELIA
Acestei generaţii nu i se va da alt semn, decât semnul lui Iona.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,29-32
În acel timp, pe când mulţimea se îngrămădea în jurul lui, Isus a început să le spună: “Această generaţie este o generaţie rea; caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. 30 Căci aşa cum Iona a devenit un semn pentru niniviteni, tot aşa va fi Fiul Omului pentru această generaţie. 31 Regina din Sud se va ridica la judecată cu oamenii acestei generaţii şi-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon şi, iată, aici este unul mai mare decât Solomon! 32 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o vor condamna, pentru că ei s-au convertit la predica lui Iona şi, iată, aici este unul mai mare decât Iona”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, tu rămâi constant în apelul pe care mi-l adresezi de a mă căi, de a renunța la viața mea păcătoasă și de a trăi o viață plină de har. Îmi doresc și eu atât de mult acest lucru. Păcatul mă lasă gol și neîmplinit. Numai tu îmi împlinești cu adevărat cele mai profunde dorințe. Fericirea mea este doar în tine.
Îndemnul lui Iona la pocăință
Mesajul principal al Cărții lui Iona este că Dumnezeu dorește ca toți oamenii, nu doar Israelul, să se căiască de păcatele lor și să primească mântuirea sa îndurătoare. Când Iona a auzit pentru prima dată îndemnul lui Dumnezeu de a propovădui pocăința în Asiria, vechiul dușman al lui Israel, a refuzat să o facă. Ultimul lucru pe care Iona îl dorea era ca Ninive, capitala asirienilor, să fie salvată! De aceea, Iona a încercat să fugă cu corabia spre Tarșiș, pentru a se îndepărta cât mai mult posibil de orașul Ninive.
Ironia în Iona
Istoria lui Iona este plină de ironie și contraste. Iona a avut parte de îndurarea lui Dumnezeu atunci când a fost salvat de la înec de către pește și a fost protejat de arșița soarelui de o plantă care a crescut în mod miraculos într-o singură noapte. Și totuși, Iona s-a înfuriat când Dumnezeu a fost îndurător cu ninivitenii care s-au căit. Nu cumva ne asemănăm și noi cu Iona? Nu cumva am făcut și noi, de atâtea ori, experiența îndurării lui Dumnezeu și totuși ezităm să fim îndurători față de alții? Apelul lui Iona la pocăință nu ajunge în urechile surde… Locuitorii din Ninive au crezut și au făcut penitență cu toții, inclusiv prin post și purtarea unor haine făcute din pânză aspră de sac, evitând judecata lui Dumnezeu care urma să vină asupra orașului.
Semnul lui Iona
În Evanghelia după Sfântul Luca, Isus se referă la predica lui Iona și amintește cum a reacționat poporul din Ninive la aceasta. Isus le spune ascultătorilor săi că au parte de ceva mai măreț decât Iona. Din acest motiv, Isus spune că, la Judecata de Apoi, va fi mai bine pentru vechii niniviteni care l-au ascultat pe Iona decât pentru generația care a ascultat predicarea lui Isus și apelul la pocăință. Niniveții nu au văzut niciun semn sau miracol și totuși au crezut în mesajul simplu al profetului Iona. Oamenii din vremea lui Isus au văzut semnele și minunile pe care le-a săvârșit Isus și totuși au refuzat să se căiască și să creadă. În cuvintele sale, Isus face referire și la predica viitoare a Evangheliei către păgâni din partea apostolilor. La fel ca păgânii care au răspuns la chemarea lui Iona de a se căi, păgânii din întreaga zonă mediteraneană aveau să răspundă apelului apostolilor și îndemnului de a se căi și de a crede în Evanghelie.
Doamne Isuse, vreau să cred. Ajută necredinței mele! Întărește în mine credința, speranța și dragostea. Vreau să practic învățătura Evangheliei întreaga viață și să am parte de viața veșnică.
În acest timp al Postului Mare, am auzit îndemnul la pocăință atât al lui Iona, cât și pe cel al lui Isus. Am fost invitați să renunțăm la păcat și la ceea ce ține de această lume trecătoare și să ne întoarcem la Dumnezeu. Nu trebuie să încercăm să facem acest lucru bazându-ne numai în propriile noastre puteri. Orice convertire adevărată pe care o vom trăi sau căință sinceră pe care o vom manifesta trebuie să fie susținută de darul harului lui Dumnezeu. Nu ne putem mântui singuri; putem doar să cooperăm cu harul și acțiunea mântuitoare a lui Dumnezeu.
Cum voi exprima, astăzi, căința sinceră a inimii mele?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: