ÎMPLINIREA POFTELOR TRUPEȘTI SAU CURĂȚIE?

Desfrâul, sau pofta trupească, distruge ceea ce este sfânt și frumos în om, transformându-l într-un instrument al scopurilor egoiste. „Nu aţi citit că, de la început, Creatorul «i-a făcut bărbat şi femeie»? ⁵ Şi a zis: «De aceea omul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup?” (Mt 19,4-5). Acest text evidențiază faptul că darul iubirii senzuale este destinat comuniunii dintre soț și soție, în cadrul căsătoriei și pentru procreare. Cu toate acestea, dorința păcătoasă trupească a transformat acest dar în scopuri egoiste, pentru o plăcere trecătoare, care are ca rezultat un sentiment de goliciune spirituală.

Atunci când două persoane botezate se căsătoresc, căsătoria lor devine sacrament, ridicând relația lor de iubire la un nivel cu adevărat spiritual și făcându-le să participe mai deplin la comuniunea cu Domnul. Acest aspect sacramental al căsătoriei este motivul pentru care Cel Rău încearcă cu disperare să denatureze iubirea dintre soți, aceasta fiind o tactică importantă a Celui Rău, care urăște binecuvântarea oferită celor căsătoriți.

Lumea noastră devine din ce în ce mai indecentă, seducătoare și senzuală. Diavolul se folosește de dorințele noastre firești, cunoscând cât de puternice sunt acestea și cât de ușor poate determina oamenii să abuzeze de darurile naturale și cele spirituale. Diavolul iubește, de asemenea, rușinea și remușcările pe care cineva la poate simți după ce cade în ispită și îi place cât de dependentă poate deveni pofta omului dacă este întreținută prin obișnuință păcătoasă.

Astăzi, sexualitatea este denaturată în nenumărate feluri. Acceptarea  propriei identități ca bărbat sau femeie, ca fiu sau fiică a lui Dumnezeu, implică depășirea acestor denaturări. Respingerea sau încercarea de a schimba identitatea oferită de Dumnezeu subminează pacea care reiese din acceptarea ei pe deplin.

Leacul împotriva poftelor trupești constă în castitate și curăția inimii. Castitatea pune în ordine senzualitatea unei persoane în funcție de starea de viață, favorizând unitatea sfântă în cadrul căsătoriei și ajutându-i pe celibatari să reziste tentațiilor dezordonate. Puritatea inimii merge mai departe, permițând harului să orienteze toate pasiunile, inclusiv cele senzuale, spre o dedicare totală față de Dumnezeu și față de împlinirea voinței sale sfinte.

De pe Cruce, Isus a strigat: „Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu” (Lc 23,46). Dăruirea totală de sine a lui Isus Tatălui ne arată cum trebuie să procedăm și noi. Imitarea și participarea la dăruirea de sine în unire cu Isus, sub toate aspectele vieții, ne purifică dorințele, inclusiv în ceea ce privește senzualitatea noastră. Prin har, suntem chemați să ne jertfim cu abnegație, în conformitate cu vocația noastră, ceea ce ne conduce la trăirea în curăția inimii întreaga noastră viață. Curăția ne ajută să învingem poftele noastre și orice altă formă de egoism.

Reflectați asupra chemării de a deveni un dar al lui Dumnezeu pentru ceilalți prin dăruirea de sine. Este esențial să înțelegeți această vocație ca un remediu împotriva impulsurilor egoiste, în special a celor legate de senzualitate. Lupta pentru căutarea adevăratei libertăți prin castitate și curăția minții, a inimii, a trupului și a sufletului aduce binecuvântări deosebite în viața noastră și ne ajută să devenim acele persoane pe care Dumnezeu își dorește să fim.