ÎMPRĂȘTIAT

Gilbert Keith Chesterton era un tip foarte împrăștiat, chiar dacă avea norocul că soția lui îi ținea agenda la zi și-i controla toate angajamentele. Pe când locuiau în Birmingham, scriitorul urca în fiecare zi în tren și-și făcea treburile în Londra, urmând programul pe care i-l făcea soția lui.

Odată a uitat acasă programul și, ajungând la Londra, începu să hoinărească pe străzi, fără să știe ce trebuie să facă. În cele din urmă, îi trecu prin minte să-i scrie o telegramă soției:

„Sunt în Londra. Ce caut în orașul ăsta și unde trebuie să mă prezint?”

În scurt timp primi un răspuns urgent de la oficiul telegrafic:

„Gilbert, locuiești în Birmingham. Ai ieșit să cumperi tutun. Întoarce-te imediat acasă!”

Se obișnuiește să se spună că în spatele fiecărui om mare există întotdeauna o mare femeie. Cum spun francezii: „Cherchez la femme” – căutați femeia. Chesterton nu a fost o excepție. Noi, catolicii, avem norocul, harul lui Dumnezeu, de a avea, de asemenea, o mare femeie, pe cea „binecuvântată între femei”.

Ce bine este să apelăm frecvent la ea – nu este nevoie de telegramă – pentru a-i cere să ne orienteze, să ne arate ceea ce trebuie să facem! Dacă, într-adevăr, vrem să o ascultăm, nu va duce lipsă de mijloace pentru a se face înțeleasă.