– Merg la Paris. Vrei ceva anume de acolo? Acest lucru o întreba un dom, destul de neglijent și împrăștiat în viața sa spirituală, pe o doamnă, prietenă de-a sa.

– Păi – spune aceasta -, m-aș bucura dacă ai putea să transmiți salutările mele unei doamne la care țin foarte mult.

– Cu mare plăcere.

– Atunci mergi la catedrală și roagă-te Maicii Domnului un „Bucură-te, Marie” pentru mine.

La întoarcerea de la Paris, s-a dus să o viziteze pe acea prietenă a sa și-i spuse:

– Am împlinit sarcina ta: m-am rugat mai întâi un „Bucură-te, Marie” pentru tine și apoi altul pentru mine. Însă cererea ta m-a impresionat atât de mult, încât nu am putut sta liniștit până nu m-am spovedit. Mulțumesc foarte mult pentru rugămintea ta.

 

A-l pune pe un prieten să se roage la picioarele Preasfintei Fecioare înseamnă a-i face o favoare cu o bătaie nebănuită. Acesta ar putea fi mijlocul de care Dumnezeu se va servi pentru a-i schimba viața. Câți oameni nu s-au întors la Dumnezeu pe această cale!

Întâlnirea cu Maria nu ne lasă niciodată în același loc: ne înalță și ne face mai buni.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013