ÎN CĂUTAREA ADEVĂRATEI FERICIRI
EVANGHELIA
Fericit sânul care te-a purtat! Mai degrabă fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,27-28
În timp ce Isus spunea acestea, o femeie din mulţime şi-a ridicat vocea şi a spus: “Fericit sânul care te-a purtat şi pieptul la care ai supt!” 28 Dar el a zis: “Mai degrabă fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”
Cuvântul Domnului
Atât de multe gânduri și trăiri mă frământă, Doamne. Dar tu ești sprijinul inimii mele. Mă îndepărtez în aceste momente de zgomot și îmi fixez atenția numai asupra ta, Mântuitorul meu, Regele meu, Prietenul meu. Vorbește-mi, Doamne! Te rog, ascultă și dorințele inimii mele, dorințe pe care, uneori, nici măcar nu știu cum să le exprim.
Adevărata fericire
Isus și-a început Predica de pe Munte cu acest cuvânt luminos: „Fericiți…”. Fericirea sau binecuvântarea reprezintă conceptul biblic care desemnează bucuria vibrantă și durabilă. Dumnezeu ne binecuvântează, noi primim binecuvântarea lui și viețile noastre capătă vitalitatea și sensul pe care au fost menite să le aibă. A fi binecuvântat însemnă a trăi în lumina iubirii lui Dumnezeu și din îndurarea lui Dumnezeu. Toți filosofii și fondatorii de religii din istoria omenirii au căutat calea spre fericire, deși uneori au folosit exprimări sau cuvinte diferite. Este o dorință umană universală aceea de a fi binecuvântat, de a trăi din plin acum și pentru eternitate. Ori de câte ori cerem o binecuvântare sau oferim o binecuvântare, pentru asta ne rugăm: ca Dumnezeu să ne „atingă” inimile și mințile într-un mod nou, proaspăt, astfel încât viețile noastre să poată evolua în tot ceea ce contează cu adevărat și satisface pe deplin. Creștinismul, religia noastră, singura religie pe deplin adevărată, este construit pe dorința lui Dumnezeu de a ne îndeplini, pe dorința lui de a ne face să trăim o viață fericită. Dumnezeu să fie lăudat pentru că ne-a „deschis porțile” către adevărata fericire!
Adevărata binecuvântare
Cuvintele și prezența lui Cristos au mișcat-o atât de profund pe o femeie din mulțime, încât nu și-a putut reține bucuria și uimirea, așa că a strigat: „Fericit sânul care te-a purtat şi pieptul la care ai supt!”. Isus i-a cucerit inima și i-a umplut sufletul de speranță, bucurie și iubire, astfel încât i-a adresat acest frumos compliment. Proclamând-o pe Mama lui Fericită, ea îl proclama pe Isus ca fiind cineva măreț. Isus a auzit complimentul și cu siguranță trebuie să se fi bucurat să vadă pe cineva atât de profund mișcat de mesajul său. Cu toate acestea, a voit să o conducă pe această femeie și mai profund pe calea iluminării. El dorea ca respectiva femeie nu doar să îl admire și să se bucure de el, ci și să îl urmeze. El a vrut ca ea nu doar să perceapă bunătatea lui infinită, ci să se bucure, ea însăși, la această bunătate. Astfel, el a preluat exclamația ei, „Fericit sânul care te-a purtat…”, și a accentuat-o. Fericirea naturală este un lucru, dar fericirea veșnică este mult, mult mai mult. Iar aceasta din urmă izvorăște nu numai din legături naturale și din bunătatea naturală, precum cea a maternității, ci și din comuniunea supranaturală cu Dumnezeu. Isus indică singura cale spre această comuniune dinamică și împlinitoare: „Mai degrabă fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”. Să asculți Cuvântul lui Dumnezeu și să îl observi; să descoperi voința lui Dumnezeu și să o accepți; să începi să te vezi pe tine însuți, pe ceilalți și lumea așa cum vede Dumnezeu și să acționezi în conformitate cu această perspectivă spirituală, acesta este modul în care creștem în intimitatea cu Cristos și dezvoltăm experiența noastră legat de tot ceea ce oferă sens adevărat și durabil vieții noastre. În acest răspuns al Domnului percepem un ecou a ceea ce ne-a învățat în rugăciunea „Tatăl Nostru”: „Vie împărăția ta, facă-se voia ta…”. Dacă acceptăm și împlinim constant voința lui Dumnezeu în viața noastră, vom experimenta constant pacea și bucuria Împărăției sale.
Măreția Mariei
Faptul că Isus a corectat exclamația femeii ni se poate părea aspră. La urma urmei, sânul care l-a purtat a fost cel al Sfintei Fecioare Maria, cea mai mare dintre sfinți. Poate că Isus ar fi trebuit să accepte cu mai multă bunăvoință complimentul făcut în cinstea mamei lui. Și totuși, arătând sursa binecuvântării adevărate și durabile, Isus a întărit, de fapt, complimentul făcut Mamei sale. Da, Maria a fost binecuvântată datorită darurilor care i-au fost oferite, dar ea a obținut adevărata binecuvântare prin modul în care a primit acele daruri: cu umilință, cu ascultare, cu mult curaj. Maria este prima și cea mai bună creștină, cea care a ascultat Cuvântul lui Dumnezeu și l-a ascultat într-o măsură incomparabilă. Ea este prima dintre urmașii lui Cristos și cea care ne poate învăța cel mai bine ucenicia creștină. În altă parte, Sfântul Luca, în Evanghelia sa, descrie în mod minunat modul în care Maria a răspuns constant la acțiunea lui Dumnezeu în viața ei: „Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei”. (Lc 2, 19). Ea asculta continuu Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum era făcut cunoscut prin toate evenimentele din viața ei de zi cu zi și s-a supus continuu acestui Cuvânt iubitor, hrănindu-și inima cu el, împlinind tot ceea ce Domnul îi cerea. Aceasta este într-adevăr calea vieții fericite și binecuvântate. Fie ca Dumnezeu să ne ofere fiecăruia dintre noi harul de a o putea parcurge cu fidelitate, urmând exemplul Sfintei Fecioare.
Și eu mă bucur, Doamne, de bunătatea ta și de bogăția abundentă a adevărului și a frumuseții pe care mi le-ai pregătit prin intermediul credinței. Te binecuvântez, Doamne, și te preamăresc pentru binecuvântarea ta! Tu știi cât de greu îmi poate fi să ascult Cuvântul tău, să ascult vocea ta liniștită în mijlocul atâtor zgomote și disonanțe. Ajută-mă, Doamne! Ajută-mă să te ascult și să iau aminte la cuvintele tale, să îndrăgesc voința ta, știind că aceasta întărește prietenia noastră. Ajută-mă să urmez exemplul Mariei, să prețuiesc toate harurile pe care mi le oferi și să meditez la ele permanent în inima mea.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi analiza modul în care accept și împlinesc voința ta, luându-mi câteva minute pentru a reciti cele Zece Porunci, pentru a consemna în scris îndatoririle actuale ale stării mele de viață, pentru a enumera circumstanțele provocatoare din viața mea și pentru a asculta în liniște de toate inspirațiile pe care Duhul tău cel Sfânt le șoptește insistent inimii mele. Vie împărăția ta, Doamne, facă-se voia ta!
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: