ÎN CIUDA A TOATE...

Un preot întreabă un grup de băieți:

– Ia să vedem, să ridice mâna cei care vor să meargă în cer. Toți au ridicat mâna, mai puțin unul, care, pe deasupra, mai era și ministrant.

– Juan, de ce nu ridici mâna? Tu nu vrei să mergi în cer când ai să mori?

– A, când am să mor, da! Eu credeam că era vorba de acum.

În ciuda crucilor și a greutăților vieții, ne lipim de ea precum mușchiul de stânci. Dacă nu ar exista cruci și suferințe, nimeni nu ar putea să ne smulgă din această lume.

Crucea ne obligă să ne uităm spre cer. Ne face să sperăm ceva mult mai bun. Binecuvântată durere, dacă ne ajută să fim cât mai conștienți de gloria viitoare.