ÎN CIUDA DEFECTELOR

Se vorbea despre prietenie. Winston Churchill asculta în tăcere. La sfârșit spuse:

– Nu pierdeți timpul! Prietenia este inexplicabilă.

– De ce? întrebară prietenii săi.

– Păi, cel puțin pentru mine, un bun prieten este un om care știe totul despre mine, care mă cunoaște în profunzime și care, cu toate acestea, mă apreciază. Căutați o explicație la acest sentiment ciudat.

„Cine caută un prieten fără cusur rămâne fără prieteni” (proverb turcesc).

Este necesar să-i iubești pe ceilalți și să-i iubești așa cum sunt: cu defectele lor. Aceasta nu înseamnă să pactizezi cu atari defecte. La fel, și medicul trebuie să-l iubească pe bolnav, însă nu boala lui: de aceea caută să-l vindece.

Prietenia cere să-l ajutăm pe prieten să-și depășească defectele și să dorim ca el să ne ajute să le depășim pe ale noastre.

„Ce prieteni agreabili sunt animalele! Nu întreabă, nici nu critică” (G. Eliot). Cel care nu corectează sau nu se lasă corectat nu merită alt fel de prieteni și se situează la nivelul acestora.