ÎN CIUDA PREOȚILOR

Fiind general în Italia, viitorul împărat Napoleon a avut o discuție violentă cu cardinalul Consalvi, secretarul de stat al Papei Pius al VII-lea.

– Nu vedeți că pot să distrug Biserica dintr-o lovitură? îi spuse disprețuitor Bonaparte.

La care ilustrul cardinal i-a răspuns cu un surâs ironic:

– Nu cred. Vreți dumneavoastră să obțineți într-o clipă ceea ce noi, clericii, nu am reușit în optsprezece secole?

Biserica Catolică are două milenii de istorie, și aceasta, în ciuda preoților.

Preoții, ca oameni, au aceleași lipsuri precum ceilalți oameni. Aceste lipsuri s-au prezentat, de multe ori, drept scuză pentru a nu crede în Biserică. În mod rezonabil, presupun tocmai contrariul: un argument pentru a crede că această Biserică este lucrarea lui Dumnezeu.

Dacă mâna lui Dumnezeu nu ar conduce-o și proteja-o – cu slujitorii pe care-i are -, de mult s-ar fi scufundat. Lipsurile preoților, în loc de a ascunde, scot la iveală acțiunea lui Dumnezeu.