ÎN SFÂRȘIT, CRĂCIUNUL
Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,1-18
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 Acesta era la început la Dumnezeu. 3 Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. 4 În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, 5 iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o. 6 A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. 9 Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om. 10 Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. 11 A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. 12 Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, 13 care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut. 14 Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 15 Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând: “Acesta era cel despre care v-am spus: «Cel care vine după mine a fost înaintea mea pentru că era mai înainte de mine»”. 16 Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. 17 Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, binecuvântați suntem noi prin zorii acestei zile sfinte! Odată cu Crăciunul trăim emoții cum nu ni se întâmplă în nicio altă zi. Inimile și mințile noastre sunt răscolite de amintiri din Crăciunurile trecute… Fie ca toți să primim harul minunat al căldurii și al tandreței, astfel încât, asemenea Maicii Domnului, împărtășindu-ne din Trupul lui Cristos să îl păstrăm aproape de inimile noastre. Fie ca bucuria de a sărbători Nașterea Ta, care a avut loc fizic acum mai bine de două mii de ani, să ne dea speranța de a sărbători în viitor revenirea ta fizică, triumfătoare și plină de bucurie.
Așteptare
Unui grup de pastori, simpli, înghesuiți în jurul unui foc de tabără… Acestor persoane li s-a încredințat vestea pe care întregul univers o aștepta încă dinainte de începutul veacurilor. De ce tocmai lor? Oare vederea lor ageră, cu care vegheau atent, l-a atras pe Dumnezeu? Sau spiritul lor neînfricat care le permitea să înfrunte un leu, un lup sau un urs pentru a-și proteja turmele? Sau, poate, inimile lor umile, care au înțeles că e mai bine să meargă împreună în grabă decât să încerce să meargă fiecare pe cont propriu pentru a vedea ce se întâmplă? Oricare ar fi fost motivul, ei au fost aleși și au reacționat la ceea ce le fusese anunțat de către înger.
Și noi, de asemenea, suntem aleși. De ce? Numai Dumnezeu cunoaște toate detaliile și motivele. Dar suntem aleși. Oare vom obosi și nu vom veghea cu atenție asupra celor pe care îi iubim? Nu vom fi curajoși pentru a-i apăra pe cei vulnerabili? Și nu ne vom stimula unii pe alții să mergem împreună, în grabă, și să facem tot ceea ce ni s-a descoperit și ni s-a cerut? Doamne, dă-ne o inimă de păstor.
Uimire
După ce L-au întâlnit personal pe Cristos și Sfânta Familie, păstorii au fost transformați. Dintr-o dată, ei au încetat să mai trăiască pe câmp, printre oi, ci au făcut cunoscut vestea care le fusese spusă despre copil. Toți cei care îi auzeau erau uimiți… Întâlnirea cu Cristos ne schimbă! Pentru totdeauna! Și aceasta este cea mai convingătoare mărturie pe care o putem da vreodată – mărturia despre cum întâlnirea cu El ne-a schimbat! Păstorii nu aveau un amvon de unde să predice. Ei doar au transmis vestea cu bucurie entuziastă tuturor celor pe care îi întâlneau, iar Dumnezeu i-a binecuvântat.
Să fim încrezători și să dăm mărturie despre propriile noastre întâlniri cu Domnul – fie ele discrete sau spectaculoase – pentru că alții pot fi transformați de mărturia transformării noastre.
Adorare
Tânăra femeie care nu cunoștea pe nimeni în oraș, nu a putut găsi o cameră și a născut pe dușumeaua unui grajd – sânge, apă, paie și Divinitate, toate acestea amestecate împreună – au devenit, acum, într-un mod pozitiv, „subiectul de discuție al orașului”. Până acum, Maica Domnului îndurase rușinea, dezonoarea și greutățile cauzate de ignoranța și neînțelegerea celorlalți. Dar acum, în această noapte unică, totul se rezuma la lumina stelelor, aripi de înger, răsuflare Copilului și bucuria păstorilor!
Sfântă Mamă, ajută-ne să păstrăm în inimile noastre aceste momente de glorie sărutate de lumina stelelor și cântate de îngeri. Vom cugeta la ele din nou și din nou, știind că prea curând, Mamă Fecioară, o sabie îți va străpunge inima. Dar acum – astăzi – încep zorii unei noi zile pentru întreaga omenire. „Slăvit să fie Dumnezeu. Aleluia! Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus!” Cu bucurie șoptim astăzi la urechea Pruncului Isus, împreună cu tine: „Te adorăm, Doamne!”.
La mulți ani, Isuse! Pastori și îngeri, noi toți, te lăudăm și îți cântăm împreună în această zi plină de slavă. Isuse, naște-te astăzi în noi, și fă ca bucuria Crăciunului să ne umple inimile, și mintea și să fie mereu pe buzele noastre! Amin!
Doamne, astăzi, prin harul Tău, te voi lăuda din toată inima mea, cu glas puternic dar și prin șoapte pe care tu să le poți auzi: „Mărire, Ție, Prunc Dumnezeu! Aleluia!”.
Urmăriți și: