ÎNCHINARE

„Pleacă, Satană! Căci este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei aduce cult»” (Mt 4,10). Acesta este răspunsul pe care Isus l-a oferit cu ocazia celei de-a treia ispite a Celui Rău. În primul rând, Isus nu numai că a refuzat să se supună ispitelor Diavolului, dar l-a și mustrat cu fermitate. În al doilea rând, Isus a făcut mai mult decât să îl mustre pe Satana, afirmând că trebuie să ne închinăm numai lui Dumnezeu și să-l slujim numai pe El.

Atunci când Dumnezeu a creat ierarhia cerească a îngerilor, a adresat fiecărei ființe cerești o invitație de a I se închina și de a sluji voinței Sale desăvârșite. Cartea Apocalipsului (12,4) notează că „a treia parte din stelele cerului”, adică o treime dintre îngeri, au refuzat invitația lui Dumnezeu și au fost alungați din ceruri. După alungarea lor, acești îngeri decăzuți și-au păstrat puterile și le folosesc pentru a încerca să zădărnicească planul desăvârșit al lui Dumnezeu. Este important să fim conștienți de această realitate și de încercările cu care Cel Rău ne încearcă pe măsură ce parcurgem această viață. Este și mai important să învățăm din confruntarea lui Isus cu Cel Rău și să imităm răspunsul Domnului pe măsură ce medităm la cele patruzeci de zile petrecute de el în pustiu.

Respingerea Satanei constituie prima modalitate în care trebuie să căutăm să îl imităm pe Domnul. Și pentru a realiza acest lucru, trebuie, mai întâi, să recunoaștem și să respingem minciunile cu care Cel Rău ne provoacă. În plus, trebuie avem îndrăzneala să-l mustrăm pe Satana, fiind totuși conștienți de faptul că Diavolul și demonii săi au puterea de a ne influența, de a ne înșela și de a ne ispiti. Prin forțele noastre, nu avem nicio putere asupra lor. Dar unind respingerea noastră în rugăciune cu rugăciunea lui Cristos putem rosti împreună cu Domnul: „Pleacă, Satană!”. Această mustrare trebuie să fie ca o rugăciune permanentă pentru noi, pe întreg parcursul vieții. Cel Rău nu doarme și nu va înceta niciodată să ne ispitească, așa că trebuie să rămânem constanți în ceea ce privește respingerea pe care i-o arătăm Celui Rău. Nu trebuie să ne prefacem că Diavolul nu există, dar nici nu trebuie să ne temem de el. În schimb, trebuie să știm să-i recunoaștem acțiunile și să-l respingem, iar și iar, în unire cu Domnul.

Dincolo de respingerea și mustrarea Celui Rău, trebuie să ne fixăm atenția asupra adevărurilor minunate pe care Dumnezeu ni le-a revelat, anume, că am fost creați să ne închinăm Domnului Dumnezeului nostru și să îi slujim numai Lui. Închinarea noastră implică identitatea noastră și înțelegerea motivului pentru care am fost creați. Închinarea noastră nu adaugă nimic slavei lui Dumnezeu; Dumnezeu este măreț doar pentru faptul că există. Cu toate acestea, închinarea noastră îl preamărește pe Dumnezeu. Ne închinăm lui Dumnezeu pentru că, făcând acest lucru, suntem transformați mai pe deplin în copiii săi și aceasta ne antrenează la o participare mai deplină la viața sa dumnezeiască. Acesta este tot ceea ce dorește Dumnezeu. El vrea ca noi să trăim în comuniune profundă cu El, să ne împărtășim din sfințenia Sa și să radiem slava Sa în viața noastră. Închinarea noastră nu presupune nimic altceva decât iubire pură, iar această iubire ne împlinește.

Gândiți-vă la cele două voci contrastante pe care le auziți zilnic. Una trebuie mustrată cu aceeași hotărâre ca a lui Isus, iar cealaltă trebuie îmbrățișată la un nivel tot mai profund, în fiecare zi. Închinarea înaintea lui Dumnezeu este mângâietoare. Reprezintă motivul pentru care am fost creați și ne va transforma în acele persoane pe care Dumnezeu dorește să fim. Închinarea noastră ne atrage la o participare tot mai profundă spre comuniunea cu Dumnezeu și, în cele din urmă, rămâne singura cale pentru a a avea parte de protecția deplină împotriva înșelăciunilor Celui rău, bucurându-ne, în schimb, de slava minunată a lui Dumnezeu.