ÎNCHISOAREA URII

Doi oameni au făcut pușcărie pe nedrept vreme de câțiva ani buni. În timpul detenției au avut parte de tot felul de maltratări și umiliri. După câțiva ani de libertate, s-au întâlnit din nou. Unul dintre ei îl întrebă pe celălalt:

– Îți mai aduci aminte de gardieni?

– Nu, slavă Domnului, am uitat totul! spuse acesta. Dar tu?

– Eu continui să-i urăsc cu toată ființa mea – răspunse celălalt.

Prietenul său îl privi câteva clipe, apoi spuse:

– Îmi pare rău pentru tine. Dacă astfel stau lucrurile, înseamnă că încă te țin închis. (Poveste orientală).

Ura constituie o adevărată închisoare. În realitate, constă în a continua să suferi pentru ceea ce a trecut deja.

Cu siguranță, nu dispunem de o gumă de șters pentru a elimina din memorie răul pe care alții ni l-au făcut. Însă a răscoli încontinuu această amintire proastă înseamnă a continua să suferi. Acest lucru, pe lângă faptul că nu este creștinesc, este o afacere proastă.

A suferi pentru ceea ce a trecut deja este o suferință inutilă și prostească.