ÎNCREDERE ÎN DOMNUL ȘI CĂINȚĂ
LECTURA I
Dacă nu veţi crede, nu veţi putea rezista.
Citire din cartea profetului Isaia 7,1-9
În zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, au urcat Rezin, regele din Aram, şi Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, la Ierusalim ca să facă război cu el, dar nu au putut să lupte împotriva lui. 2 I s-a spus casei lui David: “Aram s-a aliat cu Efraim. A tremurat inima lui şi inima poporului său cum tremură copacii pădurii înaintea vântului”. 3 Dar Domnul i-a zis lui Isaia: “Ieşiţi în întâmpinarea lui Ahaz, tu şi fiul tău, Şear-Iaşub, la capătul canalului cisternei de sus, pe drumul spre Câmpul Înălbitorului, 4 şi spune-i: «Ai grijă să fii liniştit! Nu-ţi fie frică şi inima ta să nu se teamă de aceste două rămăşiţe de tăciuni care fumegă: de furia lui Rezin şi a lui Aram şi de cea a fiului lui Remalia, 5 chiar dacă au plănuit răul împotriva ta Aram, Efraim şi fiul lui Remalia, zicând: 6 ‘Să urcăm împotriva lui Iuda, să-l hărţuim şi să-l împărţim între noi! Să-l punem ca rege în ea pe fiul lui Tabeel!’»” 7 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Nu se va împlini şi nu va fi! 8 Căci capitala din Aram este Damasc şi Rezin, căpetenia Damascului. Încă şaizeci şi cinci de ani şi Efraim va înceta să fie popor. 9 Samaria este capitala lui Efraim, şi căpetenia Samariei este fiul lui Remalia. Dacă nu credeţi, nu veţi rezista!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 47(48),2-3a.3b-4.5-6.7-8 (R.: cf. 9d)
R.: Doamne Dumnezeul nostru, tu eşti tăria noastră!
2 Mare este Domnul şi vrednic de toată lauda
în cetatea Dumnezeului nostru.
3a Muntele său cel sfânt este cea mai frumoasă înălţime,
bucuria întregului pământ. R.
3b Muntele Sion, în partea de miazănoapte,
este cetatea marelui rege.
4 Dumnezeu, în palatele sale,
este cunoscut ca un loc de refugiu. R.
5 Căci, iată, regii s-au aliat,
au înaintat împreună;
6 dar abia au văzut, şi au rămas înmărmuriţi,
cuprinşi de groază, au luat-o la fugă. R.
7 I-a apucat tremuratul acolo,
dureri ca ale celei ce naşte.
8 A fost ca vântul de la răsărit
care sfărâmă corăbiile din Tarşiş. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile voastre, ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)
EVANGHELIA
În ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,20-24
În acel timp, Isus a început să mustre cetăţile în care au avut loc cele mai multe minuni ale sale, pentru că nu s-au convertit: 21 “Vai ţie, Corazin, vai ţie, Betsaida! Căci, dacă s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile făcute în voi, de mult ar fi făcut pocăinţă în sac şi cenuşă. 22 De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 23 Şi tu, Cafarnaum, oare vei fi înălţat până la cer? Până în iad te vei prăbuşi! Căci, dacă minunile care au fost făcute în tine ar fi fost săvârşite în Sodoma, ea ar fi rămas până în ziua de astăzi. 24 De aceea vă spun: în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru pământul Sodomei decât pentru tine”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, tu ești Domnul istoriei și stăpânești toate. Mă încred în grija ta iubitoare care mă va călăuzi spre un deznodământ fericit. Luminează-mă pentru a înțelege voința Ta și calea pe care trebuie să o urmez.
Regele Ahaz și profetul Isaia
Prima lectură ne prezintă figura lui Ahaz, al unsprezecelea rege al lui Iuda. Ahaz a fost un descendent al lui David, dar a fost un rege rău și viclean care a domnit peste Iuda timp de douăzeci de ani, din 736 până în 716 î.Cr. Cartea a doua a Regilor (16,2-4) ne spune că a mers atât de departe încât și-a ars fiul ca jertfă, a sacrificat idolilor și a înlocuit altarul Domnului cu un altar păgân (2Rg 16,10-16). În timpul domniei regelui Ahaz, regele Pekah al Israelului și regele Rezin al Damascului (Aram) s-au aliat împotriva Imperiului Asirian și l-au invitat pe Ahaz să li se alăture. Ahaz a refuzat și astfel Israelul și Damascul au atacat Iuda cu intenția de a-l înlocui pe Ahaz cu un conducător marionetă, cineva mai favorabil inițiativei lor (2Rg 16,5; Is 7,1). Când Isaia l-a întâlnit pe regele Ahaz, regele dezbătea dacă să ceară sau nu protecție Asiriei. Isaia i-a cerut regelui să nu se alieze cu Asiria, deoarece i s-a dezvăluit că Israelul și Damascul vor fi distruse în curând. Isaia îi spune lui Ahaz să nu se încreadă într-o alianță cu Asiria, ci în Domnul și să ceară Domnului Dumnezeu un semn. Ahaz se preface a fi evlavios și spune că nu va cere un semn și nu îl va pune pe Domnul la încercare. Domnul îi oferă totuși un semn: „Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele „Emanuél” (Is 7,14).
În cine îmi pun încrederea: în politicieni, în oamenii cu bani, în bursă, în fondul meu de pensii sau în Domnul?
Invazia asiriană asupra Israelului
În ciuda asigurărilor lui Isaia și a semnului lui Emanuel, regele Ahaz nu a urmat sfatul lui Isaia și a apelat la Asiria pentru protecție. El a trimis mesageri regelui asirian, spunându-i: „Eu sunt slujitorul tău şi fiul tău! Vino şi eliberează-mă din mâna regelui lui Arám şi din mâna regelui lui Israél, care s-au ridicat împotriva mea!” (2Rg 16,7). Realizând că Ahaz nu i-a urmat sfatul, Isaia s-a retras pentru o vreme și a format un grup de ucenici care să învețe căile Domnului (Is 8,11-20). Regele Tiglat-Pileser al Asiriei a invadat Siria și Israel și le-a supus în anul 732 î.Cr.; l-a ucis pe regele din Aram și a numit un nou rege în Israel. El a deportat o parte din poporul lui Israel în est, prefigurând exilul care avea să vină un deceniu mai târziu. Deși Iuda a supraviețuit, regatul a trebuit să plătească despăgubiri Asiriei și să fie vasalul acesteia. Pe fondul acestor evenimente istorice, Isaia prevestește ziua în care poporul, care a suferit opresiune din partea asirienilor, va vedea o mare lumină (Is 9,1-5). „Lumina va fi revelată în persoana adevăratului fiu al lui David, care își va extinde stăpânirea în afara Ierusalimului într-o domnie de pace veșnică” (Duggan, Focul mistuitor, 266).
Îndemnul la pocăință
Prima lectură și Evanghelia scot în evidență faptul că trebuie să avem încredere în Dumnezeu și să credem în cel trimis de El, Isus din Nazaret, fiul lui David. Această invitație la credință este însoțită de semne mari și de fapte mărețe. La fel cum regele Ahaz a refuzat să aibă încredere în Dumnezeu, oamenii din Corazin, Betsaida și Cafarnaum au refuzat să creadă în Isus. Nu s-au căit chiar dacă au fost martorii faptelor mărețe ale lui Isus, semnele care au dat mărturie despre autenticitatea și adevărul mesajului său (a se vedea In 10,38). Faptele mărețe ale lui Isus sunt lucrări care dezvăluie că el este Mesia. Ele sunt manifestări ale puterii lui Dumnezeu. Toate lucrurile au fost create la început prin Cuvântul lui Dumnezeu și toate sunt recreate de Cuvântul Întrupat. Isus nu dorește ca oamenii să privească doar pentru o clipă, înmărmuriți, la faptele sale, ci mai degrabă să fie transformați de acestea, într-un mod minunat. Recunoașterea lui Isus ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu este începutul acestei transformări (a se vedea Leiva-Merikakis, Focul milostivirii Inima Cuvântului, vol. 1, 674).
Doamne Isuse, Îți aud îndemnul prin care îmi ceri să mă căiesc și să îmi schimb mentalitatea. Caut să-mi conformez gândurile și voința cu tine. Ajută-mă să recunosc lucrările tale minunate din Biserică și din lumea întreagă.
Astăzi, în Liturghia Cuvântului, auzim vocea lui Dumnezeu și descoperim faptele mărețe ale Fiului său. Dumnezeu ne cere să îi răspundem, nu împietrindu-ne inimile, ci deschizându-ne harului său. Spre deosebire de regele Ahaz, haideți să ne punem pe deplin încrederea în Domnul. Spre deosebire de oamenii din Corazin și Betsaida, să ne căim și să acceptăm domnia lui Dumnezeu în sufletele noastre. Spre deosebire de oamenii din Cafarnaum, în mijlocul cărora Isus și-a făcut locuință, să îl primim cu adevărat pe Isus ca Domn și Mesia și să acceptăm să domnească în inimile și casele noastre.
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: