ÎNCREDERE ÎN MĂGAR

Un țăran merge la un vecin de-al său pentru a-i cere un măgar împrumut pentru niște treburi pe care le avea de făcut. Vecinul îi spune că îi pare foarte rău, însă nu-l poate servi, deoarece a împrumutat măgarul altui vecin.

În acel moment, măgarul, care se afla în grajd, începu a zbiera.

Cel care veni să ceară spuse:

– Cumetre, mi se pare mie că minți când spui că nu ai măgarul acasă, pentru că eu tocmai l-am auzit zbierând.

La care proprietarul animalului răspunse, cu un aer de supărare în glas:

– Doar nu vrei să spui că ai mai mare încredere în măgar decât în mine!

Nu se poate pretinde să se creadă ceva care nu are motiv de a fi crezut.

Credința înseamnă a te încrede. Însă cineva nu trebuie să se încreadă dacă nu are motive pentru a o face. Întotdeauna trebuie să putem spune după cum spune sf. Paul: „Știu în cine am avut încredere” (2Tim 1,12). A te încrede fără motiv suficient nu este credință; este credulitate.

În mod curios, în măsura în care cineva nu se încrede în cine are motive suficiente pentru a fi crezut, sfârșește prin a se încrede în alte persoane sau lucruri, fără niciun motiv. Atunci când lipsește credința sporesc credulitatea și superstițiile.