ÎNCREDEREA FILIALĂ ÎN DOMNUL
LECTURA I
Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare stau în templu şi învaţă poporul!
Citire din Faptele Apostolilor 5,17-26
În zilele acelea, ridicându-se marele preot şi toţi cei care erau cu el, adică gruparea saduceilor, s-au umplut de mânie, 18 au pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în închisoarea publică. 19 Dar un înger al Domnului a deschis porţile închisorii în timpul nopţii şi, scoţându-i, le-a zis: 20 “Mergeţi, staţi în templu şi vestiţi poporului toate aceste cuvinte de viaţă!” 21 Ei au ascultat, au intrat dis-de-dimineaţă în templu şi învăţau. Venind marele preot şi cei care erau cu el, au convocat Sinedriul şi sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la închisoare ca să-i aducă. 22 Dar când au ajuns, servitorii nu i-au găsit în închisoare. Atunci, întorcându-se, le-au făcut cunoscut, zicând: 23 “Închisoarea am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând în faţa porţilor, dar, deschizând, n-am găsit pe nimeni înăuntru”. 24 Când au auzit aceste cuvinte, comandantul gărzii templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar fi putut însemna aceasta. 25 Dar a sosit cineva şi le-a dat de veste: “Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare stau în templu şi învaţă poporul!” 26 Atunci, comandantul gărzii, împreună cu servitorii, au plecat şi i-au adus, dar nu cu forţa, pentru că se temeau de popor că i-ar fi putut bate cu pietre.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: cf. 7a)
R.: Când cel sărac strigă, Domnul îl ascultă.
sau:
Aleluia.
2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.
4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.
6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.
8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. (Aleluia)
EVANGHELIA
Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, ca lumea să fie mântuită prin el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,16-21
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: “Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. 18 Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu. 19 Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele. 21 Însă oricine face adevărul vine la lumină ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, l-ai trimis pe Fiul tău în lume ca să o salveze. El este Lumina care învinge întunericul răului, al păcatului și al morții. Murind, el a distrus moartea noastră. Înviind, el ne-a deschis calea către viața veșnică împreună cu tine. Îngăduie-mi o participare cât mai profundă la viața, moartea și învierea Fiului tău preaiubit.
Tatăl nu și-a abandonat copiii
În Evanghelie, Ioan proclamă marele adevăr al mântuirii noastre. Dumnezeu Tatăl nu și-a abandonat copiii să moară, după păcatul originar, ci l-a trimis pe Fiul său unic pentru ca cei care cred în el să aibă viață veșnică. Ioan pune în contrast două comportamente cu privire la Isus. Unii preferă întunericul și urăsc lumina lui Cristos. Ei săvârșesc răul, sperând că întunericul le va ascunde faptele. Dar sunt și cei care trăiesc în adevăr, adică în lumina lui Cristos. Ei săvârșesc fapte bune și știu că tot ceea ce fac este văzut de Dumnezeu.
Păcatul invidiei
Aceste două reacții raportat la Cristos sunt prezentate în prima lectură. Marele preot și saduceii refuză să accepte lumina. Ei cad pradă păcatului invidiei. Saduceii erau invidioși pe numărul mare de adepți pe care apostolii îi adunau în urma semnelor și minunilor pe care le făceau în numele lui Isus Cristos. Invidia lor îi fac să îi persecute pe apostoli și să îi arunce în închisoare. De-a lungul întregii Scripturi, vedem că acest tip de invidie constituie un păcat de moarte (Mc 7,22; Rom 1,29; Gal 5,21). Cain era invidios pe fratele său Abel, a cărui jertfă a fost plăcută lui Dumnezeu, și s-a ridicat împotriva lui și l-a ucis (Gen 4,4-8). Frații lui Iosif au devenit invidioși pe el (Fap 7,9) și l-au vândut ca sclav (Gen 37,11). Saul a fost invidios pe David și a încercat să-l ucidă (1Sam 18,8-16). Cartea Înțelepciunii ne învață că: „Prin invidia diavolului a intrat moartea în lume…” (Înț 2,24). Isus a cunoscut că a fost trădat din invidie (Mt 27,18; Mc 15,10). Porunca a zecea cere ca invidia să fie alungată din inima omului. Invidia, învață Catehismul, este o formă de tristețe la vederea bunurilor altuia și o dorință nemăsurată de a le avea pentru sine; este un refuz al carității și provine adesea din mândrie. „Creștinul combate invidia prin bunăvoință, umilință și abandonare în grija Providenței lui Dumnezeu” (Catehismul Bisericii Catolice 2554).
Încrederea în Domnul
Apostolii, spre deosebire de saducei, aveau încredere în Domnul și trăiau în spiritul adevărului. Ei erau convinși că Îngerul Domnului îi salvează pe cei care se tem de Domnul. Ei se simțeau binecuvântați pentru că se încred în ajutorul Domnului. Ei îl invocă pe Domnul și Domnul îi eliberează. Îngerul Domnului îi îndeamnă să continue să predice în templu despre viața nouă pe care au primit-o prin Isus Cristos. Această viață nouă reprezintă începutul vieții veșnice și este trăită în lumina lui Cristos. Renunțăm la invidie cu ajutorul harului și susținuți de dorința ca Dumnezeu să fie Binele nostru suprem. Suntem cu adevărat împliniți, nu de bunurile materiale sau de talentele înnăscute, ci numai de Dumnezeu.
Doamne Isuse, mă încred în tine ca Rege al meu, Mântuitor și Răscumpărător. Tu ești Domnul meu și Dumnezeul meu. Ajută-mă să înving orice ispită a invidiei, astfel încât să fiu cât mai dedicat iubirii celorlalți și binelui lor.
Am căzut pradă păcatului invidiei? Sunt conștient că remediul împotriva invidiei este dat de milă? Sunt trist când ceilalți au noroc? Simt nevoia să manifest compasiune atunci când cineva suferă o nenorocire? Invidia își are rădăcina în egoism. Mila este înrădăcinată în dragostea față de aproapele. În ce mod pot să alung invidia din inima mea? Cum aș putea practica mai profund mila și compasiunea?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: