ÎNCREDEREA ÎN CUVINTELE LUI ISUS
EVANGHELIA
Eu şi Tatăl una suntem.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,22-30
În acel timp, avea loc sărbătoarea Înnoirii în Ierusalim. Era iarnă. 23 Isus umbla prin templu, în Porticul lui Solomon. 24 Iudeii l-au înconjurat şi i-au zis: “Până când ne chinuieşti sufletul? Dacă tu eşti Cristos, spune-ne deschis!” 25 Isus le-a răspuns: “V-am spus, şi nu credeţi. Faptele pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea dau mărturie despre mine, 26 însă voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele. 27 Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. 28 Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. 29 Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu. 30 Eu şi Tatăl una suntem”.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, tu ești Fiul veșnic al Tatălui, iar eu privesc către tine în căutarea unei direcții, a unei îndrumări în viață și în vederea mântuirii. Îți cer o credință profundă pentru a crede tot ceea ce îmi dezvălui, chiar și atunci când mi se pare este dificil.
„V-am spus, şi nu credeţi”
De ce nu l-au crezut evreii pe Isus? A predicat el un mesaj de neînțeles? Nu au fost dispuși să renunțe la unele obiceiuri de care erau atașați? Cât de dispuși suntem noi să-l credem pe Isus? Mă pot gândi la mulți convertiți, printre care Sfântul John Henry Newman, care au suferit enorm când s-au convertit la catolicism. Acești convertiți au pierdut prieteni, prestigiu și locuri de muncă, dar au câștigat mult mai mult și au fost bucuroși în ciuda suferinței lor, deoarece au descoperit Adevărul. Îndrăzneala de a crede implică o convertire autentică, iar aceasta este răsplătită de binecuvântarea unei inimi pline de bucurie și debordând de harul lui Dumnezeu.
„Faptele pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea dau mărturie despre mine”
Isus nu a șovăit în fața lipsei de credință a evreilor. El nu a dat înapoi și nu și-a schimbat discursul. El le-a amintit faptele pe care le făcuse, minuni care includeau, printre altele, învierea unui om din morți, vindecarea orbilor și a bolnavilor și hrănirea a cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești. Domnul a rămas fidel misiunii profunde pe care o primise de la Tatăl și a spus că, dacă nu credeau cuvintelor sale, atunci trebuiau să creadă faptelor sale. Faptele noastre vorbesc mai puternic decât cuvintele… Ca și creștini, trăim ceea ce predicăm, ceea ce credem? Numai atunci cuvintele noastre vor fi cu adevărat demne de încredere. Atunci vom deveni urmași autentici ai Domnului.
„Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează”
Chiar dacă evreii nu l-au crezut pe Isus, mulți dintre urmașii săi l-au crezut. Ei au renunțat la case, frați sau surori, mamă sau tată, pământ sau alte lucruri de dragul lui Isus și al Evangheliei sale (cf. Mc 10,29). Acestora, Isus le-a promis viața veșnică. A crede în Cristos înseamnă a trăi în acord cu Evanghelia, urmându-l pe Domnul atunci când este greu sau când urmează persecuția. Totul merită, pentru că viața aceasta este trecătoare. Ceea ce facem pe pământ rămâne valoros atunci când este făcut în vederea unui scop supranatural: să îl iubim pe Dumnezeu și pe aproapele.
Doamne, încerc să fac toate lucrurile cât mai bine. Cu intenții bune, caut să îmi întrețin familia, să mă descurc și să mă bucur de timpul petrecut cu cei pe care îi iubesc. Ajută-mă să mă preocup mai puțin de lucruri și mai mult de oameni. Învață-mă să îi iubesc pe toți în numele tău.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi căuta să renunț la o activitate pe care vreau să o realizez doar de dragul trecerii timpului, în favoarea unui timp de calitate, pe care să îl petrec cu cineva doar pentru că îl iubesc.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: