ÎNCREZĂTORI SAU SCEPTICI?
EVANGHELIA
Cereţi şi vi se va da!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,5-13
În acel timp, Isus a spus discipolilor săi: “Dacă unul dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopţii şi-i spune: «Prietene, împrumută-mi trei pâini, 6 pentru că un prieten al meu a sosit la mine dintr-o călătorie şi nu am ce să-i pun înainte!», 7 dacă celălalt dinăuntru, răspunzând, îi zice: «Nu mă deranja; uşa este deja închisă şi copiii sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau», 8 vă spun, chiar dacă nu se va scula să-i dea pentru că îi este prieten, pentru insistenţa lui se va scula şi-i va da ceea ce-i trebuie. 9 De aceea, şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! 10 Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; iar celui care bate i se va deschide. 11 Care tată dintre voi, dacă fiul îi cere un peşte, îi va da, în loc de peşte, un şarpe 12 sau, dacă îi cere un ou, îi va da un scorpion? 13 Aşadar, dacă voi, cei care sunteţi aici, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?”
Cuvântul Domnului
Doamne, mă apropii de tine cu convingerea că îți pasă de mine și că ești preocupat de viața mea. Mă mângâie cuvintele din prima lectură de astăzi: „Domnul a fost atent, a auzit…”. Știu că și acum mă asculți. Mă iubești și îmi zâmbești, pentru că, așa cum îmi amintești în prima lectură de astăzi, sunt al tău, proprietatea ta specială. Învață-mă, Doamne, să-ți ascult vocea și să merg oriunde mă călăuzești.
Așteptări
Ce aștept de la Dumnezeu? Isus ne spune foarte clar că trebuie să așteptăm de la Dumnezeu mult mai mult decât ne putem imagina: „cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?”. Un tată știe cum să ofere lucruri bune copiilor săi. Tatăl nostru ceresc este infinit mai iubitor, mai atent, mai înțelept și mai puternic. El este infinit mai dedicat nouă și bunăstării noastre. Chiar și cel mai bun dintre tații pământești este limitat în capacitatea sa de a iubi și de a dărui. Dumnezeu este atotputernic, iubitor și omniprezent. Ce diferență ar fi dacă am crede din toată inima și din tot sufletul acest adevăr pe care Isus ni l-a revelat! Când privim la viețile sfinților, descoperim o credință nestrămutată în bunătatea infinită a lui Dumnezeu. Această credință i-a eliberat de cătușele fricilor și nesiguranțelor pământești; a dezlănțuit în ei darurile Duhului Sfânt, astfel încât au experimentat din ce în ce mai profund bunătatea lui Dumnezeu în care au crezut, răspândind această bunătate și în jurul lor. Cu toții trebuie să credem în bunătatea infinită a lui Dumnezeu; dar trebuie să credem mai mult. Credința, ca toate celelalte virtuți creștine, este un dar și o datorie. Am primit darul; acum trebuie să îl practicăm mai conștient, mai intenționat și mai mult, astfel încât să crească și să producă roadele pe care le dorește Dumnezeu.
Întreabă, caută, bate!
Ori de câte ori rabinii evrei repetau de trei ori, cu trei cuvinte diferite, un concept, era un semn de extremă insistență. Este ceea ce a făcut Isus în acest caz. El a folosit două parabole – prietenul care doarme și peștele/ouă vs. șarpele/scorpionul – pentru a ilustra modul în care trebuie să ne încredințăm pe noi înșine și nevoile noastre lui Dumnezeu și astfel să ajungem la o adevărată relație, a unor copii, cu El. Și apoi ne-a îndemnat să fim stăruitori cu Dumnezeu, cerând, căutând, bătând. Isus știe că inimile noastre ard de dorințe profunde și pasionale – de sens, de fericire, de pace, de înțelepciune, de sfat, de dragoste, de binecuvântări – inimile noastre sunt „cuptoare” de dorințe! Și ele sunt așa pentru că Dumnezeu le-a făcut așa. Credința noastră nu este o credință care promite pacea prin negarea dorințelor noastre. Dimpotrivă, Isus ne invită să ne hrănim dorințele bune, exprimându-le cu insistență Celui care le poate împlini. Viața însăși, cu toate aspirațiile pe care ni le insuflă, îl reprezintă pe Dumnezeu „la lucru” în noi. Fiecare dorință bună pe care o simțim este ca o promisiune din partea Domnului – El nu ne-ar da inimi care tânjesc atât de mult după ceva dacă nu ar fi capabil să satisfacă, dincolo de orice așteptări, toate dorințele pe care le simțim. Așa cum spune Catehismul Bisericii Catolice (1718): „Fericirile răspund dorinţei naturale de fericire. Această dorinţă este de obârşie divină; Dumnezeu a pus-o în inima omului ca să-l atragă la El, singurul care-l poate satisface”.
Seducție cinică
Cu toții ne-am rugat lui Dumnezeu pentru atât de multe lucruri. I-am cerut atâtea haruri și favoruri; am căutat și am bătut la ușă de atâtea ori, la fel ca prietenul necăjit din parabolă. Dar se pare că, de cele mai multe ori, cererile noastre au fost ignorate. Nu-i așa? Fiți sinceri! Atâtea probleme, atâtea suferințe, atâtea dificultăți și eșecuri, păcate și necazuri – dacă Dumnezeu este cu adevărat Tatăl cel Bun, care vrea să ne ofere mai mult decât știm noi să cerem, de ce este viața un șir nesfârșit de lacrimi și necazuri? Dacă ne amintim un singur lucru, nu ne vom bloca niciodată în cinism și descurajare. Dacă ne amintim ce i-a spus Isus lui Pilat cu doar câteva ore înainte de a-și sacrifica propria viață pentru a ne răscumpăra din păcat, vom învăța să ascultăm îndemnul îndrăzneț al sfântului Paul către filipeni: „Bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun: bucuraţi-vă!” (Fil 4,4). Isus i-a spus lui Pilat: „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta” (In 18,36). Împlinirea pe care el dorește să ne-o ofere este mult mai profundă decât ne dăm seama, deși uneori ne lasă să o întrezărim, chiar și în termeni pământești. Și astfel, atunci când nu răspunde la cererile, căutările și năzuințele noastre așa cum ne-am aștepta, putem fi siguri că este doar pentru că ceea ce are în vedere pentru noi este mai bun decât ceea ce ne imaginăm. Și cu această siguranță, inimile noastre nu se vor lăsa niciodată seduse de „cântecele de sirenă” ale cinismului care ne sufocă sufletul.
Nu voi renunța niciodată la tine, Doamne. Așa cum știu că tu nu vei renunța niciodată la mine. Știu că pentru tine „o zi este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi” (2Pt 3,8). Îmi reînnoiesc angajamentul de a te urma și de a te asculta în fiecare zi a vieții mele, indiferent de situație. Nu voi înceta niciodată să cer, să caut și să bat pentru împlinirea dorințelor pe care mi le-ai insuflat. Și nu voi înceta niciodată să-mi reînnoiesc credința în bunătatea ta infinită și în implicarea ta personală, cu scopul de a-mi asigura sfințenia și fericirea veșnică. Îți mulțumesc, Doamne! Fie ca Numele tău să fie binecuvântat în veci!
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, voi compune propriul meu „act de credință”, propria mea rugăciune, formulată cu propriile mele cuvinte, și o voi rosti, săptămâna viitoare, în fiecare zi, pentru a-mi exprima și intensifica credința în bunătatea ta atotputernică.
Pentru o reflecție suplimentară:
Râul înțelepciunii: serie de meditații privind rugăciunea Rozariului.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: