Poetul și dramaturgul aragonez Marcos Zapata a studiat dreptul. Odată dădea un examen la o anumită materie la Universitatea din Zaragoza. Profesorul care îl examina era dur și exigent, întreba și iar întreba. Cel care era examinat trecea de-a dreptul prin clipe grele. La un moment dat, profesorul îi spuse, surâzând cu un aer batjocoritor:

– Domnule Zapata, văd că una o chitești, două le dai pe lângă.

Iar Zapata răspunse imediat, provocând râsul studenților prezenți:

– Dacă și dumneavoastră ați sta locului…!

A terminat examenul și, în ciuda îndrăznelii sale, l-a luat.

 

E ușor să abuzezi atunci când te afli într-o poziție superioară, privilegiată. Profesorul are dreptul și obligația de a-l pica pe student dacă acesta nu știe ceea ce trebuie să știe. Tatăl are dreptul și obligația de a-l corecta și pedepsi pe fiul care nu se comportă așa cum trebuie să se comporte. Însă nimeni nu are dreptul de a-l umili pe celălalt. Cu atât mai puțin dacă cel care umilește ocupă un post privilegiat.

Respectul față de ceilalți este o calitate necesară și cerută celui care comandă, învață, educă sau conduce. Dacă este lipsit de ea, nu merită să fie – nu va ști să fie – șef, profesor, tată sau conducător. Este incapabil de a forma sau conduce.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014