INEUL DE LOGODNĂ

Un băiat intră cu pas hotărât într-un magazin de bijuterii și ceru să-i fie arătat cel mai bun inel de logodnă pe care îl aveau. Bijutierul îi arătă unul. Băiatul privi inelul și, surâzând, făcu un gest de aprobare. Întrebă care este prețul și se pregăti să-l plătească.
– Vă căsătoriți în curând? întrebă bijutierul.
– Nu. Nici măcar nu am logodnică, răspunse acesta.
Surprinderea bijutierului îl amuză pe băiat.
– Este pentru mama mea. Când m-am născut eu, ea era singură. Cineva a sfătuit-o să mă ucidă înainte de a mă naște; în felul acesta, se evitau o serie de obligații și probleme. Însă ea a refuzat și mi-a oferit darul vieții. Și a avut multe probleme, o mulțime. A fost tată și mamă pentru mine, a fost prietenă și soră și a fost și învățătoare. M-a făcut să fiu ceea ce sunt. Acum, fiindcă pot, îi cumpăr acest inel de logodnă. Ea nu a avut niciodată un astfel de inel. I-l ofer ca o promisiune că, dacă ea a făcut totul pentru mine, acum eu voi face totul pentru ea. Poate că după aceea voi oferi cuiva un alt inel de logodnă, însă acela va fi al doilea. Primul este pentru mama mea.
Bijutierul nu spuse nimic, în schimb, ordonă casierei sale să-i facă băiatului acea reducere care se făcea doar clienților speciali.
Câte femei nu-și sărăcesc și nu-și întinează viața ucigând în propriul sân inima unui copil!
Și câte mame, slavă Domnului, îmbrățișează din tot sufletul angajamentul pe care și l-au luat atunci când au conceput copilul pe care-l poartă în pântece!
Toate inelele din lume ar fi un dar sărac pentru aceste eroine.
Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014
