INFAILIBILITATE UMANĂ

Într-o gară mică, umoristul francez Tristan Bernard se certa cu responsabilul cu bagajele. La un moment dat, angajatul, ajuns la culmea enervării, îi spuse:

– Presupun, domnule, că nu mă luați drept imbecil!

– Nu, nicidecum! răspunse Tristan Bernard. Dar nu sunt infailibil. Mă pot înșela foarte bine.

De multe ori, judecându-i pe ceilalți, contrar lui Bernard, se pare că ne credem infailibili. Este foarte recomandat și binevenit să nu ne încredem în noi înșine.

Atunci când judecăm pe cineva – și nu este treaba noastră –, simpatiile și antipatiile au o influență foarte mare. Dacă este vorba de o persoană care ne produce o impresie agreabilă, simpatică, tindem să o judecăm favorabil. Dacă impresia pe care ne-o produce nu este agreabilă, judecata va tinde să fie negativă.

Cu alte cuvinte: în judecățile noastre atârnă mai mult impresiile subiective decât realitățile obiective. Nu sunt fiabile.