ÎNFRUNTAREA PROVOCĂRILOR
EVANGHELIA
Dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,15-26
În acel timp, scoţând Isus diavolii, unii din mulţime spuneau: “Cu Beelzebul, căpetenia diavolilor, îi scoate pe diavoli”. 16 Alţii, ispitindu-l, cereau de la el un semn din ceruri. 17 Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: “Orice împărăţie dezbinată în ea însăşi se ruinează şi se prăbuşeşte casă peste casă. 18 Deci, dacă Satana este dezbinat în el însuşi, cum va dura împărăţia lui? Voi ziceţi că eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul. 19 Dar dacă eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi judecătorii voştri. 20 Însă dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21 Când un om puternic, bine înarmat, îşi păzeşte casa, ceea ce are el este în siguranţă; 22 dar dacă vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte prada. 23 Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte. 24 Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă. Negăsind-o, îşi zice: «Mă voi întoarce la casa mea din care am ieşit». 25 Venind, o găseşte măturată şi pusă în ordine. 26 Atunci merge şi aduce cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo, iar starea de pe urmă a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi”.
Cuvântul Domnului
Vin înaintea ta, Doamne, ca să îți mulțumesc pentru infinita ta bunătate. Îți sunt recunoscător pentru permanenta și generoasa revărsare a harului în viața mea. Vreau să te cunosc din ce în ce mai mult și să ajung să mă cunosc și pe mine din ce în ce mai bine. Învață-mă, Doamne, să-ți ascult vocea și să devin, prin gândurile, cuvintele și acțiunile mele, de-a lungul zilei, ecou al glasului tău.
Diavolii sunt reali
În vremurile moderne, mulți așa-ziși cercetători biblici au încercat să reinterpreteze fragmente din Evanghelie precum cel pe care Biserica ni-l oferă astăzi. Este atât de evident din aceste versete că diavolul și demonii, îngerii căzuți care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, sunt reali și activi în această lume. Și totuși, acest fapt pare să îi facă pe unii gânditori moderni și postmoderni să se simtă inconfortabil. Prin urmare, ei spun că în antichitate oamenii erau pur și simplu ignoranți, așa că atribuiau în mod superstițios afecțiunile psihologice și fizice intervențiilor demonice. Bineînțeles, această linie de raționament denaturează în mod brutal textele autentice ale Evangheliei, care fac o distincție clară între boală și posesiunea demonică. Isus este clar: demonii există și ei lucrează în mod activ împotriva adevărului, bunătății și frumuseții prin care Dumnezeu ne atrage la comuniunea intimă cu el. După cum spune Catehismul Bisericii Catolice (414): „Satana sau diavolul şi ceilalţi demoni sunt îngeri căzuţi pentru că au refuzat în mod liber să-l slujească pe Dumnezeu şi planul lui. Opţiunea lor împotriva lui Dumnezeu este definitivă. Ei încearcă să-l asocieze pe om la revolta lor împotriva lui Dumnezeu”. Oricât de incomodă sau inconfortabilă ar fi această doctrină revelată, ea este adevărată. Iar dacă o uităm, o ignorăm sau o negăm, nu vom face decât să sporim confuzia și frustrarea care presupun, în mod natural, călătoria noastră prin această lume decăzută.
Evitarea exagerărilor
Bineînțeles, este posibil să se ajungă și la cealaltă extremă, atribuind fiecare slăbiciune, disfuncție și dificultate omenească unei activități demonice directe. Și aceasta este o deviere periculoasă de la adevăr. Isus indică în mod clar în fragmentul evanghelic de astăzi că el este Domnul vieții și al istoriei și că a stabilit limite în ceea ce privește încercarea de influență a diavolului asupra relațiilor umane. Revenind la Catehism (395): „Puterea Satanei nu este totuşi infinită. El nu e decât o creatură, puternică prin faptul că este spirit pur, totuşi o creatură: nu poate împiedica edificarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Chiar dacă Satana acţionează în lume din ură împotriva lui Dumnezeu şi a Împărăţiei lui în Isus Cristos, iar acţiunea sa provoacă serioase pagube ─ de natură spirituală şi, indirect, şi de natură fizică ─ pentru orice om şi pentru societate, această acţiune este îngăduită de Providenţă, care cârmuieşte istoria omului şi a lumii cu putere şi blândeţe”. Isus nu dorește să ignorăm activitatea demonică, dar nici nu vrea să fim obsedați de ea. El vrea să îl recunoaștem ca Domn și să luptăm cu mult curaj alături de el pentru creșterea Împărăției Sale în inimile noastre și în inimile celor de lângă noi. Un creștin sănătos este o persoană echilibrată și de încredere, la fel ca însuși Cristos.
Orbire spirituală
Isus săvârșea minuni extraordinare și izgonea demoni, chiar sub ochii unor mulțimi imense, și totuși atât de mulți dintre acei ochi nu păreau să vadă ce se întâmpla cu adevărat. Unii din mulțime îl acuzau că este de partea diavolului, iar alții cereau mai multe semne. Ce are natura noastră umană decăzută că se împotrivește semnelor evidente pe care Dumnezeu ni le transmite? De ce continuăm să căutăm indicii tot mai convingătoare ale iubirii și prezenței lui Dumnezeu, mau mult decât toate cele pe care ni le oferă, deja, continuu – frumusețile minunate ale naturii, învățătura uimitor de coerentă și completă a Bisericii, succesiunea neîntreruptă de sfinți și sacramente de două mii de ani? Această tendință de orbire spirituală nu ne părăsește niciodată cu adevărat. Așa cum arată Isus în parabola sa, chiar și atunci când primim harul său în viața noastră, rămânem vulnerabili, înapoi, la cădere, poate chiar la o condiție de ignoranță și corupție mai rea decât cea cu care am început. Este umilitor să îl auzim pe Isus descriind acest lucru. Trebuie să continuăm mereu să ne ridicăm inimile și mințile către Cristos și să fim mereu vigilenți. O practică pe care mulți maeștri spirituali de-a lungul secolelor au recomandat-o pentru a ne ajuta să rămânem pe drumul cel bun este Spovada deasă. Să ne facem timp la fiecare două săptămâni sau în fiecare lună pentru a examina starea sufletului nostru și pentru a ne apropia cu umilință de Domnul, invocând iertare și putere reînnoită; aceasta reprezintă o disciplină înțeleaptă care ne va ajuta să păstrăm vie prietenia cu Cristos. Fie ca Dumnezeu să ne ofere puterea și smerenia de a ne folosi de această practică!
Doamne, știu că viața pe pământ va fi întotdeauna o luptă. Propria mea natură decăzută, lumea decăzută, îngerii decăzuți – toate încearcă, în mod constant, să mă îndepărteze de tine. Dar tu ești mai puternic! Tu ești Regele veșnic, Domnul meu, care ai promis să fii cu mine până la sfârșitul veacurilor. Nu am de ce să mă tem dacă rămân aproape de tine. Îți mulțumesc că vii în ajutorul nostru, că îți pui atotputernicia în slujba noastră, că nu încetezi să reverși harul tău asupra noastră, astfel încât să putem lupta cu credință și hotărâre pentru slava Împărăției tale.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi oferi un mic sacrificiu, în unire cu sacrificiul tău de pe Cruce, ca o amintire pentru mine că Pământul nu este Raiul și că trebuie, pe tot parcursul călătoriei mele de credință, să rezist înclinațiilor naturii mele păcătoase.
Pentru o reflecție suplimentară:
Citiți această postare despre modul în care se manifestă influența demonică.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: