EVANGHELIA
De ce nu ai pus banii mei la bancă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,11-28
În acel timp, Isus le-a mai spus o parabolă, pentru că se apropiau de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate în curând. 12 Aşadar, le-a spus: “Un om nobil a plecat într-o ţară îndepărtată ca să primească un regat şi apoi să se întoarcă. 13 A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: «Investiţi-le până când voi veni!» 14 Însă cetăţenii săi îl urau şi au trimis în urma lui o solie, să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi». 15 Când s-a întors, după primirea regatului, a poruncit să fie chemaţi la el servitorii cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câştigat. 16 Când a venit primul, a spus: «Stăpâne, mina ta a adus venit alte zece mine». 17 El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru că ai fost fidel peste puţine lucruri, să ai autoritate peste zece cetăţi». 18 Apoi a venit al doilea şi a spus: «Mina ta, stăpâne, a mai făcut cinci mine». 19 Iar el i-a spus: «Şi tu vei fi peste cinci cetăţi». 20 A venit un altul şi i-a spus: «Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-un ştergar, 21 întrucât m-am temut de tine, căci eşti un om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce nu ai semănat». 22 El i-a spus: «Din gura ta te judec, servitor rău! Ştiai că sunt un om aspru; că iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat. 23 Atunci, de ce nu ai pus banii mei la bancă? La întoarcere, i-aş fi luat cu dobândă». 24 Şi a zis celor care erau de faţă: «Luaţi mina de la dânsul şi daţi-o celui care are zece mine!» 25 Dar ei i-au zis: «Stăpâne, are deja zece mine!» 26 «Vă spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are. 27 Iar pe duşmanii mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!»” 28 Spunând acestea, Isus a pornit înainte, urcând spre Ierusalim.

Cuvântul Domnului

Doamne Isuse, ajută-mă să prețuiesc calitățile cu care m-ai binecuvântat și să le folosesc cu generozitate spre slava Numelui Tău!

Le-a dat…

A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: «Investiţi-le până când voi veni!»”. Domnul ne încredințează tuturor zidirea Împărăției Sale! În virtutea Botezului, am devenit moștenitori ai Împărăției împreună cu Cristos. Domnul nu ne refuză nimic din ceea ce avem nevoie pentru a împlini această sarcină. Isus nu dorește nimic altceva decât să împartă cu noi ceea ce a primit, astfel încât, prin harul său, să putem realiza lucrări mai mari decât a făcut El (cf. In 14,12). Dacă am putea înțelege ce onoare reprezintă să fim învestiți cu o asemenea responsabilitate! Isus dorește ca noi să ne unim eforturile în comuniune cu frații și surorile sale.

 

Am eu oare determinarea de a-mi folosi aptitudinile pentru a săvârși lucrările Domnului (cf. In 14,12)  la care mă cheamă? Sunt dispus să colaborez în unire cu alte persoane în acest sens?

Nici un rege pentru noi

În ciuda încrederii depline a lui Isus față de noi ne răzvrătim și, uneori, manifestăm chiar dispreț față de „talanții” care ne-au fost încredințați. Tendința noastră păcătoasă este să vrem să facem totul în felul nostru și să nu trebuiască să depindem de Dumnezeu sau de altcineva. Însă această atitudine ne va conduce întotdeauna la dezamăgire, frustrare și singurătate. Isus ne-a spus: „Fără mine nu puteţi face nimic” ( In 15,5). 

 

Atunci când mă angajez în muncă – acasă, la birou sau în orice altă slujire – sunt conștient că Isus are autoritate și asupra mea, că folosesc talentele împrumutate de Tatăl? Cât de serios iau porunca lui de „a merge” și de „a produce roade”?

Bine, servitor bun!

Pentru că ai fost fidel peste puţine lucruri, să ai autoritate peste zece cetăţi”. Domnul nu se lasă niciodată întrecut în generozitate! Dacă am putea înțelege profunzimea iubirii și a încrederii pe care Domnul o oferă de bunăvoie fiecăruia dintre noi, am cădea cu fața la pământ în adorație și i-am spune fără rezerve să ceară orice dorește de la noi. Indiferent ce ne încredințează Domnul, puțin sau mult, este dispus să ne încredințeze și mai mult, dacă suntem dispuși să îl iubim și să îl slujim fără rezerve. La urma urmei, Domnul ne-a creat și cunoaște ce este cel mai bine cu privire la noi. Tocmai de aceea trebuie ne abandonăm total în mâinile lui, fără ezitare.

 

Reflectă oare inima mea recunoștința unui slujitor bun față de Stăpânul său iubitor și plin de încredere?

Doamne Isuse, Domnul și Regele meu, te recunosc ca Stăpân al vieții mele și Rege al Universului. Mă simt atât de des provocat de spiritul rebel din mine care strigă „non servium!” – „nu voi sluji!”, dar nu vreau să cedez acestei tentații. Doresc să te slujesc în comuniune cu toți ceilalți, cu generozitate și fidelitate. Fă ca inima mea să fie cât mai asemănătoare cu Inima ta și, în întreaga mea viață, să produc roade pentru Împărăție!

Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, voi căuta cu generozitate și fidelitate să-mi îndeplinesc bine micile obligații de fiecare zi.

Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: