INIMĂ NOBILĂ

Arturo era un copil de cinci ani, cu o inimă mare și, în același tip, foarte bătăuș. Îi bătea pe toți colegii de clasă. Când colegul bătut plângea, i se făcea milă de el, îl prindea de mână și-l ducea la profesor, spunând:

– Domnule, copilul acesta plânge.

– De ce plângi? întreba profesorul. Iar celălalt, suspinând, răspundea:

– Pentru că m-a bătut el.

Acel copil bătăuș, când mergea în capela colegiului, obișnuia să-i spună Domnului:

– Isuse, eu vreau să fiu bun, însă ajută-mă tu, că singur nu pot.

„Isuse, eu vreau să fiu bun, însă ajută-mă tu, că singur nu pot”. O rugăciune simplă de copil și o rugăciune, de asemenea, poate și mai valabilă pentru cei mari. Singur nu pot, chiar dacă, uneori, cred că le pot face pe toate.

Isus ne-a atras atenția: „Fără mine, nimic nu puteți face” (In 15,5). Nu înțelegem până când nu o simțim pe propria piele. Însă aceasta nu înseamnă că trebuie să stăm inerți. De asemenea, este cuvânt al lui Dumnezeu ceea ce spune Paul: „Toate le pot în acela care mă întărește” (Fil 4,13).

Nici încrezuți, dar nici lași.