Un inginer de religie hindusă îi reproșa unui țăran vecin de-al său faptul că se convertise la creștinism:

– De ce ai părăsit religia înaintașilor tăi pentru o religie precum cea catolică, pe deasupra, și străină? Oare nu valorează la fel toate religiile în fața lui Dumnezeu?

Țăranul nu scoase niciun cuvânt. Intră în casă și, câteva momente după aceea, ieși cu un crucifix în mână și-l arătă inginerului, spunându-i:

– Tu îmi spui că toate religiile sunt egale, dar eu te întreb: în care altă religie – în afară de cea creștină, există vreun dumnezeu care să fi murit pentru a ne mântui?

 

Riscăm în permanență să ne obișnuim chiar și cu ceea ce este sublim. De aceea, trebuie să ne oprim pentru a reflecta și a savura această iubire imensă pe care Dumnezeu ne-o dovedește prin moartea lui Isus.

Crucifixul este elementul distinctiv al originalității  credinței creștine. Este asemenea ștampilei de autentificare. Niciodată noi, oamenii, nu ne-am fi putut imagina așa ceva. Doar celui care iubește în mod infinit îi poate trece prin minte așa ceva. Calvarul nu este o invenție umană, ci divină.

Aceasta este evanghelia: „marea noutate” a iubirii inepuizabile pe care Dumnezeu o are.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013