ÎNMULȚIREA RUDENIILOR

Ioan al XXIII-lea era fiu de fermier. Atunci când a fost creat cardinal, întrucât numele său era Roncalli, un ziarist l-a întrebat:

– Eminență, sunteți rudă cu marchizul Roncalli?

– Până acum nu – spuse monseniorul. Însă acum, că sunt cardinal, e posibil să începem să ne înrudim.

„Săracul, pentru că nu are, nu are cine să ceară să fie, nici să pretindă că este rudă cu el. Cu bogatul sau cu cel cu faimă se întâmplă contrariul: îi apar rudele precum ciupercile după ploaie.

Cum le place oamenilor să li se specifice rudenia cu personajele din literatură, din politică, din poliție, din Biserică!…

– Preacuratei Fecioare cântă-i, amintindu-i:

Bucură-te, Marie, Fiică a lui Dumnezeu Tatăl; Bucură-te, Marie, Mamă a lui Dumnezeu Fiul; Bucură-te, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu Duhul Sfânt… Mai mare decât tine, doar Dumnezeu!”. (Camino, 496).

Ce mare bucurie să fii înrudit cu însăși Maica lui Dumnezeu: este Mama mea!