INSPIRAT DE INIMA LUI CRISTOS
EVANGHELIA
Ochii mei au văzut mântuirea ta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40
După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria şi Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: “Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” 24 şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, “o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. 25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: 29 “Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, 30 căci au văzut ochii mei mântuirea ta 31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, 32 lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” 33 Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: “Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!” 36 Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, 37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. 38 Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. 39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.
Cuvântul Domnului
Doamne, îmi deschid inima pentru a primi puterea Duhului Tău care se revarsă din Inima ta în inima mea. Doresc să o port cu râvnă ca o lumină a inimii mele mai departe, către familia mea, către prietenii mei, către cei slabi și „lipsiți de inimă”. Înflăcărat de focul iubirii tale, vreau să te recunosc ca Lumină adevărată și ca glorie și splendoare a fiecărei persoane umane. Doresc să fiu copleșit de o dragoste arzătoare față de tine. Doamne, ajută-mă să înțeleg sensul botezului meu contemplând consacrarea ta, atât în Templu cât și pe Cruce.
Slava Tatălui, Lumina Națiunilor
Contemplați această scenă din perspectiva lui Dumnezeu.
Fiul, intrat în istoria umană, pătrunde pentru prima dată în Templu. Fiul intră în Casa Tatălui. El, Mielul desăvârșit, pentru care niciun sanctuar pământesc nu este suficient de sfânt, acceptă să fie consacrat în acest loc construit de oameni, acest loc care a fost dedicat amintirii semnelor pe care le așteptau cu toții. Adevăratul Miel ajunge, în sfârșit, la locul de jertfă. Templul era înainte de toate un loc de sacrificiu pentru a obține ajutorul lui Dumnezeu. Era un loc de ispășire pentru eliberarea de greutatea păcatului și un loc de rugăciune în care să se ofere cinstea și lauda cuvenite singurului Dumnezeu adevărat. Și aici, în brațele Mariei, sosește Singurul Sacrificiu care contează, căci fără El niciun alt sacrificiu nu are sens, fie că este vorba de ritualuri sacre sau de viața noastră personală.
Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul
Contemplați această scenă prin inima Mariei.
În ritualul simplu al consacrării, Fiul își va recunoaște apartenența la Tatăl, dar o va face prin fidelitatea Mariei față de ritualul prescris. Cu toate acestea, cine poate vorbi în numele acestui Copil? Poate cineva să vorbească în numele râvnei Inimii Sale, a foamei Inimii Sale de a suferi pentru suflete? Inima curată și umilă a Mariei apare ca „purtător de cuvânt” al Lui, și vorbește în limbajul dăruirii de sine, al renunțării, deși sub ritualurile prescrise de lege. Maria reflectă lumii ceea ce i-a fost comunicat de Fiul ei, care este trup din trupul ei. În viață, în mod obișnuit, descoperim semnificația evenimentelor neînsemnate prin unirea cu Cristos. Prin har, El ne ajută să trăim o continuă consacrare în numele său. Toate faptele noastre sunt împlinite prin puterea prezenței vii a lui Cristos care ne animă inima și voința.
O sabie va străpunge sufletul tău…
Contemplați acum adevăratul templu al trupului lui Cristos pe Cruce, unde orice consacrare devine desăvârșită. Da, Cristos ne oferă privilegiul de a rosti cuvintele care răsună în Inima Sa. În timp, El desăvârșește acest limbaj în noi, dacă rămânem credincioși Crucii în viața noastră. Propria mea consacrare baptismală se referă la a vorbi din ceea ce este cuprins în Inima lui Cristos, astfel încât cuvintele sale „să ne străpungă inima” și să înlocuiască acea inima împietrită cu o inimă nouă.
Trebuie să vorbesc asemenea lui Cristos – drept, smerit, sărac și ascultător – cu un limbaj făurit și bătut pe Cruce. Moartea mea față de păcat și egoism va invoca viața reînviată a omului nou al Împărăției – posibilă doar prin focul Duhului care se revarsă din coasta deschisă a lui Cristos.
O, Isuse, fă din sufletul meu un templu vrednic de prezența Ta. Fă ca inima mea să fie împodobită de curăție, onestitate și intenții drepte în tot ceea ce spun și fac și să fie pecetluită cu modestie și sinceritate.
Astăzi îmi voi reînnoi consacrarea personală față de Inima lui Cristos printr-o vizită euharistică și îmi voi aminti în mod special de persoanele consacrate din întreaga lume care își reînnoiesc jurămintele.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: