ÎNȚELEPCIUNE ȘI UMILINȚĂ

Odată am auzit povestindu-se această întâmplare despre Don Marcelino Menćndez Pelayo:

Fiind director al Bibliotecii Naționale, un vizitator îl întrebă un anumit lucru. Don Marcelino, cu toată simplitatea, îi spuse că nu știa. Celălalt, impertinent, îi replică:

– Păi, trebuia să știți, pentru aceasta sunteți plătit.

Don Marcelino, fără să clipească, îi răspunse:

– Mă plătesc pentru ceea ce știu. Dacă m-ar fi plătit pentru ceea ce nu știu, s-ar fi dus de râpă Ministerul Finanțelor.

„Dacă m-ar plăti pentru ceea ce nu știu… ”

Și o spunea unul dintre oamenii cei mai înțelepți ai vremii sale.

Adevăratul înțelept obișnuiește să fie umil. Doar ignorantul crede că le știe pe toate. Mândria este proporțională cu lipsa de cunoaștere.

Pe lângă aceasta, mândria te orbește, adică nu te  lasă să vezi. Mândrul este incapabil de a depăși ignoranța în care se află, deoarece, pentru a învăța, este nevoie de a fi convins, într-adevăr, că mai rămân încă multe lucruri de cunoscut.