ÎNȚELEPT ȘI ÎMPRĂȘTIAT

Legenda despre împrăștierea marilor genii este răspândită și foarte populară, chiar dacă și noi, cei care nu suntem genii, în realitate nu suntem mai puțin împrăștiați decât cei care sunt. Despre unul dintre aceste mari genii, celebrul fizician francez André-Marie Ampère, se povestește următorul fapt:

Avea o pisică obișnuită să vină la cabinetul înțeleptului pentru a-și face acolo siesta. Pisica a avut un pui, iar acesta nu a întârziat mult în a o imita pe mama sa. Plictisit Ampère de faptul că trebuia să-și întrerupă munca pentru a le deschide ușa ori de câte ori pisicile voiau să intre, a cerut unui lemnar să-i facă două portițe în ușă, una mai mare și alta mai mică, pentru ca pisicile să poată intra în libertate.

– Domnule Ampère – îi atrase atenția lemnarul –, e de ajuns să facem ușița mare.

– Bine, omule – răspunse Ampère, absorbit de munca sa –, și atunci pe unde va intra pisica cea mică?

Suntem foarte absorbiți de lucruri poate „foarte importante” și uităm de altele și mai importante.

Ne ocupă și ne preocupă o mulțime de probleme și de treburi și pierdem din vedere, de multe ori, ceea ce este mai serios, mai transcendent și de neînlăturat: mântuirea noastră, sfințirea noastră.

Învățătura lui Isus în această privință, ca, de altfel, în toate, este foarte clară: „La ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul, sau ce-ar putea da omul în schimbul sufletului său?” (Mt 16,26)