ÎNTOARCEREA CELUILALT OBRAZ
EVANGHELIA
Eu însă vă spun: să nu vă împotriviţi celui rău.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,38-42
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: “Aţi auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte!» 39 Eu însă vă spun: să nu vă împotriviţi celui rău; ba, mai mult, dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt! 40 Celui care vrea să te judece şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi mantia, 41 iar dacă cineva te-ar constrânge să faci o mie de paşi, mergi cu el două! 42 Celui care îţi cere dă-i şi celui care vrea să împrumute de la tine nu-i întoarce spatele!”
Cuvântul Domnului
Mi-ai oferit darul unei alte zile, Doamne. Vreau să o trăiesc din plin! Vreau să-ți ofer slavă trăindu-mi viața din plin! Învață-mă să pun credință și dragoste în tot ceea ce fac. Învață-mă să te descopăr pe tine și dragostea ta în toate îndatoririle, întâlnirile și experiențele acestei zile. Știu că ești mereu alături de mine, că te gândești la mine, că mă îndrumi și că mă călăuzești. Pe măsură ce mă apropii de tine în rugăciune, te rog cu umilință să mă înveți cum să-ți recunosc mai bine prezența și să pășesc mai conștient alături de tine, mereu și oriunde.
A-i vedea pe ceilalți așa cum îi vede Cristos
Aceste cuvinte ale Domnului nostru ne sunt atât de familiare. Poate prea familiare. Întoarce și celălalt obraz; fă un efort în plus; dăruiește celui care îți cere… Acestea sunt atitudini care trebuie să derive dintr-un anumit mod de a-i vedea pe ceilalți oameni. Natura noastră umană decăzută îi vede pe ceilalți oameni ca pe niște concurenți, ca pe niște amenințări, ca pe niște obstacole, ori instrumente. Și astfel suntem mereu dispuși să ne apărăm, să profităm și să fim mai șmecheri decât ei. Isus ne invită să adoptăm o perspectivă diferită. El vrea să lăsăm garda jos și să renunțăm la măștile noastre. Dorește să descoperim demnitatea și valoarea celorlalți oameni, indiferent de defectele și păcatele lor. El vrea să învățăm să-i vedem pe ceilalți așa cum îi vede el – ca pe niște copii ai lui Dumnezeu și sfinți în devenire. Dacă îi privim pe ceilalți în acest fel, descătușăm o nouă putere în inimile noastre. Putem alege cum să răspundem la insulte (a fi lovit pe obrazul drept presupunea o palmă primită pe neașteptate, semnul unei insulte în Israel în vremea lui Isus) și la nedreptăți (soldații romani puteau să constrângă în mod legal cetățenii evrei pentru a le căra încărcăturile timp de un kilometru și jumătate în Israelul ocupat de romani). Putem a reuși să vedem dincolo de problemele acestei lumi și de urâțenia naturii noastre decăzute pentru a descoperi chipul unui frate, chiar și în străini și adversari. Aceasta este invitația lui Cristos. El crede în noi atât de mult încât ne îndeamnă și ne pregătește să îi urmăm exemplul: „Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi [prin faptul] că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Rom 5,8). Pe măsură ce învățăm să realizăm acest lucru, să ne trăim relațiile cu ceilalți oameni din perspectiva adevărului profund al naturii noastre umane și al vocației noastre creștine, vom învăța și ce înseamnă cu adevărat să fim binecuvântați: „Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor [afla] milostivire!” (Mt 5,7).
A fi eliberați de o sclavie subtilă
De-a lungul timpului, unii oameni au interpretat îndemnul lui Cristos de a nu opune rezistență răului, strict dintr-un punct de vedere social. Această interpretare ar susține că nu ar trebui să luptăm niciodată pentru ceea ce este adevărat, bun și drept. Dar nu poate fi aceasta ceea ce Isus dorește să ne spună cu adevărat. La urma urmei, Isus a mai spus: „Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura!” (Mt 5,6). Neprihănirea implică dreptatea. Dreptatea implică apărarea celor lipsiți de apărare împotriva nedreptăților și a exploatării nedrepte. Neprihănirea implică urmărirea și apărarea binelui comun, acționând pentru legi juste, pentru dezvoltare și pace. Când Isus ne invită să nu opunem rezistență răului, nu ne invită să ignorăm forțele răului și să permitem nedreptatea. Mai curând, ne invită să ne stăpânim tendința justițiară de a-i ataca pe cei care ne jignesc. El ne invită să renunțăm la resentimentele și la furia care ne pot cuprinde atunci când oamenii ne tratează în mod nedrept. Poate fi atât de ușor să devenim sclavii mâniei. Isus dorește ca noi să nu fim sclavii a nimic. El dorește ca noi să învățăm să trăim „libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,21).
Am experimentat până acum această libertate? Aș dori să o experimentez? Învățând să ne stăpânim reacțiile instinctive la apărare și învățând să îi înțelegem și să îi acceptăm pe ceilalți, chiar și atunci când ei par să nu merite, acest lucru poate închide ciclul răzbunării și poate construi punți de salvare. „Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu!” (Mt 5,9).
Ahab și Izabela
Prima lectură de astăzi relatează povestea coruptului rege Ahab și modul în care el și regina Izabela, s-au folosit de minciuni și tertipuri pentru a ucide un om nevinovat, pe Nabot, pentru a fura via familiei sale. Această relatare ilustrează în mod clar consecințele distructive ale egoismului. Atunci când ne concentrăm asupra propriei noastre persoane, trăim cu tendința de a-i vedea pe ceilalți doar ca pe niște obstacole sau instrumente în raport cu ceea ce ne dorim. Ahab era atât de egoist încât a devenit deprimat când nu l-a putut convinge pe Nabot să-i vândă moștenirea familiei sale. Deși era un bărbat în toată firea, spiritul său era atât de egocentric încât a ajuns să se comporte asemeni unui copil răsfățat atunci când capriciile sale nu îi sunt împlinite. Izabela era și mai egoistă. Ea nu numai că râvnea la bogăție și confort, la fel ca și Ahab, dar se bucura și de posibilitatea de a conduce și de a-și exercita puterea. Pentru ea, integritatea și onoarea lui Nabot erau o provocare. Era el suficient de puternic pentru a rezista mașinațiunilor ei? Astfel, Izabela a activat mașinăria corupției și a pus ca Nabot să fie acuzat pe nedrept și executat. Ea s-a întrecut pe sine și a simțit o plăcere perversă arătând cât de puternică era, indiferent de distrugerile umane și morale lăsate în urma ei. Cu toții putem fi asemenea lui Ahab și Izabelei. Cu toții putem fi tentați să ne afirmăm în detrimentul altora. Isus încearcă să ne convingă să urmăm o cale diferită, o cale corectă, plină de satisfacții. Atunci când îi tratăm pe ceilalți oameni – pe toți ceilalți oameni – ca pe frați și surori – așa cum sunt cu adevărat în ochii lui Dumnezeu, lumea însăși se transformă, iar noi devenim pentru această lume faruri de lumină și de viață, în loc să acționăm ca agenți ai întunericului și ai distrugerii.
Doamne, tu ne inviți la un standard de viață atât de înalt. Ne îndemni să oferim, să împrumutăm, să facem un efort în plus, să iertăm și să răsplătim cu bine, răul suferit. Așa ai trăit tu. Așa ai răscumpărat lumea și ne-ai oferit speranța că dacă vom trăi astfel vom primi împăcarea cu Dumnezeu Tatăl, precum și viața veșnică. Acesta este modul în care trebuie să trăiesc și eu. Vreau să vă urmez invitația ta și să învăț să îi văd pe ceilalți – pe toți ceilalți – așa cum îi vezi tu. Vreau să învăț să trăiesc cu puterea și libertatea ce decurg din a fi ancorat în această realitate profundă a iubirii. Dar nu este ușor! Am nevoie de ajutorul tău, Doamne. Dă-mi harul tău pentru a învăța să fiu generos și bun, mereu, nu doar atunci când am chef. Fă-mă ambasadorul tău în această lume întunecată, pentru ca lumina ta să poată birui și, prin mine, să lumineze în cât mai multe inimi.
Doamne, prin harul tău, în această săptămână, voi încerca să devin mai conștient de mine însumi ori de câte ori risc să activez în mine trăiri pline de mânie și îmi propun să ajung să aleg în mod conștient să răspund situațiilor provocatoare așa cum ai dori tu să fac, în loc să devin sclavul lor.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: