INTRĂRI ȘI IEȘIRI

Un general se afla în biroul său, când, la un moment dat, intră un sergent și-i spuse:

– Domnule general, prizonierul ne-a scăpat.

– Generalul, indignat și furios, lovi cu mâna biroul său și întrebă:

– Cum adică v-a scăpat? Nu v-am spus să păziți toate ieșirile?

Iar sergentul răspunse:

– Ba da, domnule general; însă ne-a scăpat pe la o intrare.

Nu-i de ajuns să păzești ieșirile. Trebuie să păzești și intrările. Acest lucru, care pare o prostie, în viața creștină, în sfințirea noastră, este un mare adevăr și o reală necesitate.

Nu este de ąjuns să te străduiești să nu faci, să nu gândești sau să nu dorești nimic din ceea ce este rău. Trebuie, de asemenea, să veghezi asupra a tot ceea ce intră în suflet prin porțile sale: simțurile.

Se pot evita multe căderi căutând să controlăm și să selectăm ceea ce vedem, citim și ascultăm. La ce bun să înghițim un aliment alterat sau otrăvit? Dacă, întradevăr, nu dorim să fie foc, de ce să punem lemne pe foc? „Nu da dovadă de lașitate considerându-te «viteaz»: fugi!” (Camino, 132).