Un copil îl întrebă pe tatăl său:

– Tati, părinții sunt mai inteligenți decât copiii?

Tatăl îi răspunse:

– Da.

După ceva timp, copilul îl întrebă din nou:

– Tati, cine a descoperit telefonul?

Tatăl îi răspunse:

– Alexander Graham Bell, fiule.

– Atunci, dacă părinții sunt mai inteligenți decât copiii, de ce nu l-a descoperit tatăl lui Alexander Graham Bell?

 

Copilul are dreptul la a pune întrebări absurde. Tatăl însă nu are dreptul de a da răspunsuri absurde.

Copilului trebuie să-i răspunzi întotdeauna cu adevărul, adevărul pe măsura capacității sale, fără a pretinde să epuizezi toată informația. Copilul nu trebuie înșelat. Nici nu trebuie să nu i se satisfacă curiozitatea. Niciodată să nu se spună minciuni, nici să se dea răspunsuri fără sens și neclare.

La fel se întâmplă cu adevărurile credinței noastre. Important este ca el să le cunoască, chiar dacă, pentru moment, nu poate să înțeleagă întreaga bogăție pe care aceasta o cuprinde. De-a lungul vieții sale va aprofunda și va descoperi conținutul acelor cunoștințe pe care le-a dobândit în copilăria sa.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013