ÎNTREBAȚI, CĂUTAȚI, BATEȚI LA UȘĂ
EVANGHELIA
Oricine cere, primeşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,7-12
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide! 8 Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; iar celui care bate i se va deschide. 9 Care om dintre voi, dacă fiul îi va cere pâine, îi va da o piatră? 10 Sau, dacă va cere un peşte, îi va da un şarpe? 11 Aşadar, dacă voi, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care i le cer? 12 Deci tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei, căci aceasta este Legea şi Profeţii”.
Cuvântul Domnului
Doamne, mă aflu înaintea ta asemenea unei persoane copleșită de multe nevoi. Amintește-mi astăzi că ești mai mult decât fericit să mă ajuți în necazurile mele. Întărește-mi încrederea în tine, astfel încât să îți permit să-mi ușurezi povara.
„Cereți și vi se va da”
Ce înseamnă să ceri ceva? În primul rând, identificăm că avem un neajuns sau o nevoie pe care intenționăm să o remediem. Această intenție ne determină să acționăm, dar în loc să încercăm să umplem singuri acel gol, optăm să cerem ajutorul unei alte persoane, identificând-o ca sursă a binelui pe care îl dorim – fie că este vorba despre o informație, un obiect sau orice alt beneficiu. Abordându-l pe celălalt, recunoaștem mărinimia răspunsului acelei persoane la solicitarea noastră. Astfel, a cere ceva este diferit de a rezolva ceva de unul singur. A cere este diferit de a lua sau de a pretinde ceva de la cineva. A cere este diferit și de a stăpâni. A cere înseamnă a încerca să rezolvi o problemă într-un mod deschis. În viața spirituală, dorința de a controla, de a cere sau de a rezolva lucrurile pe cont propriu reprezintă adesea un obstacol. Trebuie să învățăm să cerem așa cum trebuie. Trebuie să învățăm să cerem cu încredere. Aceasta este ceea ce Isus dorește să ne învețe astăzi.
„Căutați și veți găsi”
În mod similar, Isus ne încurajează să pornim în călătoria spirituală a „uceniciei” noastre prin căutare. Căutarea, de asemenea, constituie un demers cu final neterminat. Cineva care caută nu știe ce va găsi. Pe de altă parte, logica sugerează că, mai mult ca sigur, nu putem găsi nimic dacă nu căutăm. Din nou, aici se află un adevăr folositor pentru viața noastră spirituală, adevăr pe care Cristos dorește să ni-l transmită: viața, în general, și viața spirituală, în special, ne rezervă adesea situații care ne surprind, deoarece nu corespund cu exactitate așteptărilor noastre. Persoana care este absolut sigură de viitorul său nu poate reacționa cu docilitate la rezultatele la care nu se aștepta. Isus dorește să dorim „surprizele” astfel încât să putem învăța să fim docili în fața inspirațiilor pe care ni le oferă Dumnezeu.
„Bateți și vi se va deschide”
Isus ne îndeamnă să schimbăm „polul de greutate” al vieții noastre spirituale. Fie că cerem ceva, sau căutăm ceva, fie că batem la o ușă, toate aceste acțiuni ale noastre implică întotdeauna o altă persoană de care depindem pentru un anumit răspuns, pentru un indiciu sau, efectiv, pentru a ne deschide ușa. Isus dorește ca noi să învățăm că depindem de Dumnezeu pe măsură ce înaintăm pe parcursul călătoriei vieții noastre, înlocuind în noi dorința de control cu încrederea, certitudinea cu docilitatea, egoismul cu observarea lui Dumnezeu.
Doamne, Isuse Cristoase, sunt aici cerând, căutând și bătând. Sunt dispus să schimb orientarea vieții mele și să accept voința ta. Știu ce înseamnă asta: că depind de tine, că implor generozitatea ta, că am nevoie de tine. Implor harul tău, doresc împlinirea voinței tale, bat la „ușa” ta, încrezător că te voi găsi.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi face pentru altcineva (un prieten, soțul/soția, un coleg, un membru al familiei) ceea ce mă aștept să facă el sau ea pentru mine.
Pentru o reflecție suplimentară:
Catehismul Bisericii Catolice Nr. 1787-1789:
Omul se confruntă uneori cu situaţii care fac judecata morală mai puţin sigură şi hotărârea dificilă. Însă el trebuie să caute întotdeauna ceea ce este drept şi bun şi să descopere voinţa lui Dumnezeu exprimată în legea divină.
În acest scop, omul se străduieşte să interpreteze datele experienţei şi semnele timpului mulţumită virtuţii prudenţei, sfaturilor persoanelor cu experienţă şi ajutorului Duhului Sfânt şi al darurilor lui.
În orice caz se pot aplica unele reguli:
─ Niciodată nu este permis să se facă rău ca să urmeze un bine.
─ „Regula de aur”: „Toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor” (Mt 7,12).
─ Caritatea trece întotdeauna prin respectul faţă de aproapele şi de conştiinţa lui: „Păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor, (…) păcătuiţi faţă de Cristos” (1Cor 8,12). „Bine este să nu (…) faci ceva de care fratele tău se poticneşte, se sminteşte sau slăbeşte” (Rom 14,21).
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: