INVIDIE SAU BUCURIE?

Invidia reprezintă o formă de tristețe sau de amărăciune resimțită atunci când observăm anumite calități sau binecuvântări în viața celorlalți, mai ales dacă noi nu le avem. Invidia este strâns legată de gelozie, care reprezintă o dorință egoistă pentru ceva ce are o altă persoană sau teama de a nu pierde ceva ce deținem. Aceste păcate ne conduc la defăimare, judecată, bârfă și produc o un fel de plăcere dezordonată în cazul în care observăm că alții nu reușesc în viață sau că nu obțin ce își doresc.

Pentru cei care se confruntă cu iubirea de bani, de bunuri materiale sau de poziții sociale importante, invidia va conduce, de cele mai multe ori, la o obsesie față de ceea ce o altă persoană se bucură. Această formă de invidie își are adesea rădăcinile în lipsa de satisfacție cu privire la propria condiție în viață. Și o apreciere nepotrivită a lucrurilor trecătoare din această lume va conduce în mod inevitabil la această formă de invidie. Trebuie să acceptăm că întotdeauna va fi cineva care este mai bogat, care are mai mult succes sau este mai apreciat de ceilalți.

Leacul împotriva invidiei este să ne fixăm prioritățile în viață, căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și bucuriile cerești. Multe lucruri pe care le invidiem la alte persoane nu merită să fie invidiate. Învingerea atașamentelor și a dorințelor noastre păcătoase ne va ajuta să ne eliberăm de invidia din cauza lucrurilor fără sens.

Invidia poate ajunge să fie trăită, de asemenea, și la nivel spiritual. Cei care îl iubesc pe Dumnezeu și caută să slujească voinței lui ar putea să-i vadă că alții ar putea fi mai sfinți decât ei sau mai fericiți din punct de vedere spiritual. Sau ar putea constata prezența unei anumite virtuți în viața cuiva , un apostolat de succes sau o anume carismă dăruită de Dumnezeu. Dar, în loc să se bucure, să aibă impresia că ei nu sunt răsplătiți pentru ceea realizează bun în viață.

Leacul împotriva invidiei spirituale este dat de bucuria sinceră, de bunătate, recunoștință, caritate și respectul față de toate celelalte persoane. Când descoperim trăirea virtuților în viața celorlalți, ar trebui să ne bucurăm și să-i mulțumim lui Dumnezeu. Ar trebuie să admirăm practicarea acelor virtuți și să căutăm cu umilință să le imităm. Iar când întâlnim oameni sfinți, ar trebui să înțelegem că suntem „în aceeași echipă”, ca să spunem așa. Cei care caută să își învingă înclinația de a fi invidioși vor face tot posibilul să îi încurajeze pe ceilalți și să îl laude pe Dumnezeu pentru harul pe care îl revarsă în viața celorlalți. Iar când cineva eșuează, ar trebui să simțim compasiune sinceră pentru respectiva persoană, să ne abținem de la a emite judecăți pripite, să-i arătăm milă și să ne gândim la modalitățile în care o putem ajuta.

De pe cruce, Isus i-a spus tâlharului cel bun: „Adevăr îţi spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,43). Această afirmație ne oferă o anumită perspectivă privind biruința împotriva invidiei. Generozitatea incredibilă arătată de Isus față de cineva care era păcătos ar trebui să ne inspire să manifestăm și noi, mereu, aceeași dorință. Dacă ne vom dori ca fiecare suflet să fie cu Dumnezeu, pentru totdeauna, în Cer, atunci când vom observa bunătatea în viața celorlalți, ne vom simți consolați și ne vom bucura, în loc să fim triști sau invidioși.

Reflectați cu privire la păcatul urât al invidiei, dar faceți aceasta gândindu-vă și la bogățiile spirituale ale Cerului. Dacă sesizați că alte persoane se bucură de darul binecuvântărilor spirituale, fiți convinși că Dumnezeu vă va oferi și dumneavoastră binecuvântările sale, din abundență. Bucurați-vă pentru binele celorlalți, rugați-vă să puteți învăța de la celelalte persoane și mulțumiți-i lui Dumnezeu pentru mărturia pe care cei de lângă dumneavoastră o oferă.