INVITAȚI DE DOMNUL
EVANGHELIA
Ieşi pe drumuri şi cărări şi constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,15-24
În acel timp, unul dintre cei care erau la masă i-a spus lui Isus: “Fericit este acela care va sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu!” 16 Dar el i-a zis: “Un om a făcut un ospăţ mare şi i-a invitat pe mulţi, 17 iar la ora ospăţului l-a trimis pe servitorul său să spună celor pe care îi chemase: «Veniţi, deja este gata!» 18 Dar, unul după altul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: «Mi-am cumpărat un ogor şi e necesar să merg să-l văd. Te rog, primeşte scuzele mele!» 19 Un altul a spus: «Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc. Te rog, primeşte scuzele mele!» 20 Iar un altul i-a spus: «Tocmai acum m-am căsătorit şi nu pot să vin». 21 Întorcându-se, servitorul a spus acestea stăpânului său. Atunci, stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a spus servitorului: «Mergi îndată pe străzile şi uliţele cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi!» 22 Servitorul i-a spus: «Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi încă mai este loc». 23 Atunci, stăpânul i-a zis servitorului: «Ieşi pe drumuri şi cărări şi constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că niciunul dintre oamenii care fuseseră chemaţi nu va gusta din cina mea»”.
Cuvântul Domnului
Doamne, îți mulțumesc pentru darul credinței. Te rog să mă ajuți să-mi aprofundez credința, astfel încât să te pot descoperi pretutindeni. Vreau ca acest timp petrecut în rugăciune să mă facă să fiu tot mai atent față de Cuvântul și voința ta. Vreau să devin tot mai conștient de bunătatea ta manifestată față de mine și astfel încrederea mea față de tine să se dezvolte tot mai mult.
Un om a făcut un ospăț mare
Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el (1Cor 2,9). Nu putem aprecia cu adevărat darul minunat pe care Dumnezeu ni-l oferă odată cu Cerul. Este o invitație de trăi în comuniune cu Sfânta Treime. Vom contempla chipul lui Dumnezeu împreună cu toți îngerii și sfinții. Aceasta va fi împlinirea supremă a tuturor dorințelor noastre umane cele mai profunde (cf. Catehismul Bisericii Catolice nr. 1023-1024). Scriptura caută să găsească cuvinte pentru a descrie suficient de bine bucuria asociată cu Cerul: un mare ospăț, un ospăț de nuntă, o sărbătoare. Astfel de bucurii lumești, oricât de bune ar fi ele, nu sunt decât o umbră a bucuriei care ne așteaptă în Cer. În calitate de catolici, ar trebui să ne cultivăm dorul după Cer, meditând permanent la vocația noastră de a fi cu Dumnezeu pentru veșnicie.
I-a invitat pe mulți
Omul care organizează banchetul se ocupă și de invitații. Nu poți pur și simplu să te strecori la o astfel de petrecere; trebuie să fii invitat. Singuri și prin propriul nostru efort, nu putem ajunge în Paradis și nici nu putem merita aceasta. Cerul un dar gratuit (cf. Catehismul Bisericii Catolice nr. 1727). Dumnezeu ne-a invitat și pe noi chiar înainte de a fi conștienți de existența Paradisului, în ciuda faptului că ne împotrivim: Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi [prin faptul] că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi (Rom 5,8). Invitația lui Dumnezeu poate lua diferite forme: Sacramentele, Scriptura, exemplul sfinților, o conversație, o rugăciune împlinită, chiar și o situație de criză. Dumnezeu își reînnoiește permanent invitația adresată în adâncul inimii noastre. Chiar și atunci când este respins, Domnul continuă să caute suflete care să accepte darul său.
Au început toți să se scuze…
Din păcate, uneori ne simțim prea ocupați pentru a mai asculta și invitația lui Dumnezeu de a trăi în comuniune cu El: unul după altul, au început toți să se scuze. Aveau lucruri bune de făcut, dar adesea acestea pot să ne facă să nu luăm cele mai bune decizii. Putem deveni mult prea ocupați cu munca, cu anumite proiecte sau chiar cu propria noastră familie pentru a mai găsi timp pentru Dumnezeu. Domnul numește acestea scuze, pentru că nu ar trebui să existe un conflict între îndatoririle noastre și Dumnezeu; trăite bine, toate responsabilitățile noastre ar trebui să ne conducă spre Dumnezeu, nu să ne îndepărteze de el. Cheia este să-l punem pe Dumnezeu mai presus de toate. Trebuie să îl punem pe primul loc în rezervarea unui timp zilnic pentru rugăciune, în trăirea responsabilităților noastre legate de muncă, familie și comunitate. Și facem aceasta atunci când ne amintim să ne încredem în harul său oferit pentru binele nostru spiritual. Procedând astfel, trăind în comuniune cu Dumnezeu și cu harul său în această viață, vom fi cu El pentru eternitate.
Doamne, îți mulțumesc pentru nenumăratele momente prin care m-ai invitat să intru într-o comuniune din ce în ce mai profundă de iubire cu tine: m-ai creat, m-ai chemat în Biserica ta și m-ai invitat să-mi trăiesc vocația specifică vieții mele. Continui să aștepți să fii parte din cele mai mici detalii ale vieții mele – muncă, activități casnice, rugăciune, întâlnirea cu ceilalți și chiar odihnă. Ajută-mă să trăiesc toate aceste realități în unire cu tine, colaborând la mântuirea și a altor suflete și spre mai marea ta slavă.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, intenționez să fac o scurtă pauză pentru a-ți adresa o scurtă rugăciune.
Pentru o reflecție suplimentară:
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: