IPOCRIZIA ATAȘAMENTULUI FAȚĂ DE TRADIȚII OMENEȘTI
LECTURA I
Să nu adăugaţi nimic la ceea ce vă poruncesc! Să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru!
Citire din cartea Deuteronomului 4,1-2.6-8
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: “Acum, Israel, ascultă hotărârile şi judecăţile pe care te învăţ să le împliniţi pentru ca să trăiţi, să ajungeţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor voştri! 2 Nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi nu scoateţi nimic din ele, ci păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le dau eu! 6 Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi aceste hotărâri şi vor spune: «Numai acest popor este înţelept şi priceput. Este un neam mare!» 7 Care este neamul acela atât de mare, încât să aibă dumnezeii lui atât de aproape cum îl avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru ori de câte ori îl chemăm? 8 Şi care este neamul atât de mare, încât să aibă hotărâri şi judecăţi atât de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 14(15),2-3ab.3cd-4ab.5 (R.: 1a)
R.: Cine va locui, Doamne, în corturile tale?
2 Cel care umblă fără prihană
face dreptatea şi spune adevărul din inimă;
3ab cel care nu calomniază cu limba
nu face rău semenului său. R.
3cd Nici nu aruncă ocară asupra aproapelui.
4ab În ochii săi, cel nelegiuit e vrednic de dispreţ,
dar îi cinsteşte pe cei care se tem de Domnul. R.
5 Nu-şi împrumută banii pentru dobândă
şi nu ia mită împotriva celui nevinovat.
Cel care trăieşte acestea
nu se va clătina în veci! R.
LECTURA A II-A
Căutaţi să împliniţi cuvântul!
Citire din Scrisoarea sfântului Iacob 1,17-18.21b-22.27
Fraţii mei iubiţi, orice dar bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coboară de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de transformare. 18 El a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale. 21b Primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi şi care poate mântui sufletele voastre! 22 Căutaţi să împliniţi cuvântul, nu numai să-l ascultaţi, înşelându-vă pe voi înşivă. 27 Religiozitatea curată şi fără pată înaintea lui Dumnezeu şi a Tatălui este aceasta: a-i vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi a se păstra nepătaţi de lume.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Iac 1,18
(Aleluia) Tatăl a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale. (Aleluia)
EVANGHELIA
Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi tradiţia oamenilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 7,1-8.14-15.21-23
În acel timp, fariseii şi unii dintre cărturarii veniţi de la Ierusalim s-au adunat în jurul lui Isus 2 şi au văzut că unii dintre discipolii lui mâncau cu mâinile necurate, adică nespălate – 3 căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu şi-au spălat mâinile cu grijă, ţinând astfel tradiţiile din bătrâni, 4 iar când se întorc de la piaţă, nu mănâncă dacă nu se purifică; mai sunt şi multe altele pe care le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor, a oalelor şi a vaselor de bronz. 5 Aşadar, fariseii şi cărturarii l-au întrebat: “De ce discipolii tăi nu urmează tradiţiile din bătrâni, ci mănâncă cu mâinile necurate?” 6 El le-a spus: “Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris: «Acest popor mă cinsteşte cu buzele, însă inima lor este departe de mine. 7 În zadar mă cinstesc propunând învăţături care sunt doar porunci ale oamenilor». 8 Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi tradiţia oamenilor”. 14 Isus, chemând din nou mulţimea, le-a spus: “Ascultaţi-mă cu toţii şi înţelegeţi! 15 Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur, însă cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur. 21 Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, 22 adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, desfrâul, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. 23 Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l fac pe om impur”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, vreau să mă atașez de Tine mai presus de orice altceva. Unirea veșnică cu tine este ceea ce îmi doresc cu adevărat. Ajută-mă să fiu detașat de lucrurile trecătoare ale acestei lumi. Curăță-mi inima de orice rău.
Adevărata pângărire
În ultimele cinci duminici am citit din Evanghelia după Sfântul Ioan (capitolul 6) și l-am auzit pe Isus proclamând că el este Pâinea Vieții și că ne va da trupul și sângele său drept hrană și băutură. În această duminică, ne întoarcem la Evanghelia după Sfântul Marcu și începem capitolul 7. Fragmentul face parte din „Secțiunea pâinii” din Evanghelia după Sfântul Marcu (6,33-8,26), unde pâinea este menționată de de șaptesprezece ori. De-a lungul secțiunii, pâinea servește drept cuvânt-cheie pentru a se referi la înțelegerea lui Isus și a misiunii sale, înțelegere care adesea le lipsește ucenicilor (Healy, The Gospel of Mark, 124). Secțiunea începe cu înmulțirea pâinilor și a peștilor de către Isus pe teritoriul Israelului și se încheie cu același miracol săvârșit de El pe teritoriul păgânilor. Între aceste două minuni este intercalată o conversație cu femeia cananeancă care, în calitate de păgână, primește fărâmiturile de pâine care cad de pe masa fiilor Israelului. În Evanghelia de astăzi, discuția cu fariseii cu privire la tradițiile lor omenești are loc în acest context. Fariseii care l-au confruntat pe Isus făceau parte dintr-o „mișcare de înnoire care căuta să restabilească bunăvoința lui Dumnezeu asupra Israelului, susținând respectarea strictă a Legii și separarea totală de orice pângărire de origine păgână” (Healy, The Gospel of Mark, 135). Evanghelia arată că zidurile rituale și culturale de separare dintre Israel și păgâni, apărate cu îndârjire și zel de către farisei, au fost dărâmate de Isus, care a învățat că „[pângărirea] nu este ceremonială, ci morală; la fel, puritatea ține de inimă” (Healy, The Gospel of Mark, 143).
Ce mă pângărește în mod obișnuit la interior?
„A doua lege” a lui Moise
Prima lectură este luată din Cartea Deuteronomului. Numele „Deuteronom” înseamnă „a doua Lege”. Moise a transmis această lege Israelului după patruzeci de ani de rătăcire prin pustiu. Poporul lui Israel a încălcat în mod repetat „Prima Lege” dată pe Muntele Sinai. După patruzeci de ani de răzvrătire, Moise a dat poporului o a doua lege care era mult mai dură decât prima lege, plină de concesii. Unul dintre obiectivele celei de-a doua legi date de Moise a fost acela de a separa și proteja poporul Israel de influența păgânilor. Multe dintre legile date de Moise în Deuteronom erau bune și urmăreau să aplice cele Zece Porunci în viața de zi cu zi în Țara Promisă. Dar alte legi date de Moise nu erau în regulă – precum legile referitoare la divorț sau la exterminarea dușmanilor în război. Aceste legi așteptau să fie corectate și împlinite de Isus, Noul Moise. Isus nu numai că a trebuit să ducă la îndeplinire Vechea Lege a lui Moise, dar a trebuit, de asemenea, să corecteze interpretarea aceleiași Legi de către cărturari și farisei, care împovărau inutil poporul cu tradițiile lor omenești. Isus ne readuce la esența Legii – iubirea lui Dumnezeu mai presus de orice și iubirea aproapelui nostru așa cum ne iubim pe noi înșine.
Mă comport ca un fariseu și mă concentrez pe chestiuni minore sau ca un ucenic al lui Isus care se concentrează pe esența Noii Legi?
Primirea cu smerenie a Cuvântului
În această duminică începem să citim Scrisoarea Sfântului Iacob ca a doua lectură. Este o scrisoare foarte practică care ne învață faptul că credința noastră creștină trebuie să înflorească prin fapte de caritate. Credința nu constă doar în a crede că Dumnezeu există, ci trebuie să fie completată prin fapte de iubire și milostenie (Iac 2,22). Credința fără fapte pline de iubire este moartă și inutilă. A doua lectură începe prin a ne reaminti că Dumnezeu nu ne ispitește să păcătuim, ci este dătătorul oricărui dar. Dumnezeu ne oferă cununa vieții veșnice, înțelepciunea, adevărul și faptul de a deveni o nouă creație. “În cele din urmă, toate aceste daruri desăvârșite țin de viața veșnică și de mântuire; Dumnezeu vrea mântuirea și viața noastră, nu condamnarea și moartea. A gândi altfel înseamnă a fi înșelați” (Anderson și Keating, James, First, Second, and Third John, 31). Dumnezeu este izvorul etern și neschimbător a tot ceea ce este bun. Cei care primesc Cuvântul lui Dumnezeu întotdeauna o fac cu umilință și știu că speranța mântuirii se află în darul binevoitor al lui Dumnezeu și nu în propriile forțe. Calea spre viață vine prin acceptarea Cuvântului adevărului dat de Dumnezeu și perseverența în el. Moartea vine din faptul de a fi atras în capcană de propriile dorințe și de influența lumii (Anderson și Keating, James, First, Second, and Third John, 39).
Fariseii s-au bazat pe propriile forțe pentru a împlini Legea lui Dumnezeu și au eșuat; mă bazez pe harul lui Dumnezeu pentru a împlini Noua Lege?
Doamne Isuse, Te primesc cu umilință în viața și inima mea. Tu mi-ai transformat viața cu harul tău. Dă-mi putere să săvârșesc binele și să evit răul, astfel încât să merit viața veșnică alături de Tine, de Tatăl și de Duhul Sfânt.
Care sunt lucrurile de care mă atașez și care mă pot îndepărta de Dumnezeu?
Ce pot face pentru a depăși astfel de ocazii de ispită?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: