IRLANDEZUL

Se povestește despre un irlandez că a murit pe neașteptate și a fost dus înaintea tribunalului divin. Era foarte îngrijorat, deoarece bilanțul vieții sale era destul de deficitar. Întrucât era coadă, s-a pus pe observat și ascultat. După ce a consultat marea carte a vieții, Isus Cristos îi spune primului: „Văd că mi-a fost foame și mi-ai dat să mănânc. Foarte bine, intră în paradis”. Următorului i-a spus: „Mi-a fost sete și mi-ai dat să beau”. Celui de-al treilea: „Am fost în închisoare și m-ai vizitat”. Și așa mai departe.

Cu fiecare dintre cei care erau destinați pentru cer, irlandezul își făcea un examen și găsea ceva de care să se teamă: nici nu dăduse de mâncat, nici de băut, nici nu-i vizitase pe cei închiși sau bolnavi… Când îi veni rândul, tremura din toate încheieturile văzându-l pe Mântuitorul cum îi examinează dosarul. Nu mică i-a fost mirarea când Cristos, ridicându-și privirea, i-a spus: „Nu sunt scrise prea multe pe aici, însă și tu ai făcut ceva: am fost trist, abătut, căzut, iar tu ai venit și mi-ai spus câteva glume care m-au făcut să râd și m-au reînsuflețit. În paradis cu tine!”.

A bucura viața celor care ne înconjoară este una dintre ocupațiile cele mai sublime. De multe ori, acest lucru costă. Presupune a uita de sine și de „treburile tale” pentru a te gândi la ceilalți.

Destul de des un surâs este cel mai bun sacrificiu care poate fi oferit lui Dumnezeu. Cineva a spus că dragostea, caritatea, constă în a-l vedea pe Dumnezeu în ceilalți și a-i zâmbi. Poate că e și mai bine chiar să-l vezi pe Dumnezeu în ceilalți și să-l faci să zâmbească.